Unirea… franco-română

Scris la 27 ianuarie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

De ziua Unirii Mici (24 ianuarie), am onorat invitația primită de la Domeniile Franco Române și am mers să le vizităm crama mică, dar cu potențial.
Vremea nu era prea îmbietoare, vântul insistent și burniță constantă făcând să ne dorim sa ajungă cat mai repede microbuzul la locul de întâlnire. Punctualitatea a fost un prim semn bun al zilei, așa că la numai 5 minute peste ora stabilită am pornit către zona  Dealul Mare, mai precis, localitatea Săhăteni.
Grupul mic dar vesel, condus de directorul cramei dna. Cristina S., abia aștepta întâlnirea (sau reîntâlnirea) cu vinurile.
Am fost tot drumul inițiați în tainele vânătorii și fotbalului american de către charismaticul Silviu P., așa că nici nu știm când au trecut cele 100 de minute până la destinație.
Aici ne așteptau Denis Thomas (proprietarul francez al cramei) și soția sa, care după salutul de bun venit ne-au poftit in sala circulară de degustare, care găzduia și magazinul Domeniilor Franco Române.
Denis a început cu o scurtă istorie de la plecarea din zona natală, celebra Bourgogne, până la sosirea sa în Dealul Mare, unde a rămas după ce a degustat vinuri din Valea Călugăreasca, obținute din Fetească Neagra și Pinot Noir,  intuind potențialul zonei.  Acum nu știu cu ce l-au servit cei de la Stațiunea de Cercetare, dar se pare ca butoiul  ”de aur” exista și la sfârșitul anilor ’90.
A urmat o trecere în revistă a celor întâmplate din 1998 și până în prezent: achiziționarea terenurilor cu vii, a clădirilor unei foste întreprinderi viticole de stat aflată în faliment, conflictul cu vecinii de la Vinalcool , replantările ulterioare, ecologizarea terenurilor etc. Este de remarcat faptul că primele investiții au fost făcute în absenta fondurilor europene.
Am aflat că din cele 70 ha teren, cam 52 ha sunt plantate cu Chardonnay și Riesling Italian (la albe), respectiv Pinot Noir, Fetească Neagră, Merlot și Burgund Mare (la roșii). In plus, se mai cumpără Tamaioasă Românească, Muscat Ottonel și chiar Merlot (în special pentru vinurile non-bio, din gama low cost Domeniile Franco Române). Eu aș adăuga chiar  Sauvignon Blanc și Feteasca Albă,  folosite tot la o gamă ieftina (dar cu un RCP foarte bun), prezentă în supermarket cu numele Château Pietro. A urmat vizita în crama, unde ne-au fost prezentate tehnicile și utilajele de vinificare (unele moștenite de la vechii proprietari, altele mult mai moderne achiziționate mai recent și cu ajutorul fondurilor europene). Am avut ocazia să vedem linia de îmbuteliere, precum și depozitul de sticle (locul cel mai tentant, unii din vizitatori mai că regretau că nu aveau un tirbușon la îndemana).
Am revenit apoi în sala de degustare, unde am avut parte de 3 mini verticale din soiurile fanion ale cramei din gama de top, Terre Precieuse:
- 2010, 2011 și 2012 pentru Chardonnay;
- 2011, 2013 și 2014 pentru Feteasca Neagra;
- 2009, 2011 și 2013 pentru Pinot Noir.
De remarcat la Chardonnay tipicitatea exemplară, eleganța și onctuozitatea specifica soiului, dar mai ales integrarea perfectă a baricului (nu am cum să uit o degustare-concurs de Chardonnay-uri de pe la noi, din toamna lui 2013, cand lemnul omorâse vinul).  2012 a fost declarat de majoritatea oaspeților ca fiind excepțional, unii declarând-ul chiar “cel mai bun Chardonnay romanesc”!
Dintre cele 3 Fetesti, acum doar 2011 este de băut (mult și bine, fiind extrem de plăcut, fructat, echilibrat), 2013 si 2014, înca neetichetate,  mai având de spus rugăciuni în sticlă/baric, fiind prea tinere. Din păcate nu am avut la degustare 2012, stocul fiind epuizat.
Pinot Noir-ul din 2009 s-a deschis mai greu, dar când a făcut-o a dezvăluit un vin deosebit, cu arome fine de fruct copt, de o catifelare exemplară, tanini și aciditate cât trebuie. Și acum regret ca nu au mai avut la vânzare! 2011 este evident mai tânăr, mai “verde”, dar promite. 2013 mai are de stat.
A urmat prânzul, unde cine a dorit a putut reîncerca (alături de mâncare) unele vinuri din sala de degustare (chiar și din decantor), dar în plus am avut șansa rară să degustăm un dublu magnum din Bourgogne, anul de grație 1990. Un vin matur, dar care s-a menținut excelent, dezvoltând arome unice și având un echilibru incredibil.
Au urmat “dulcegăriile” în alb și negru. Vinurile albe, prăjitura o “negresă”.
Primul vin a fost un demisec la granița cu demidulce, din Tămâioasa Românească , destul de OK, dar eu am preferat al doilea vin, o Tămâioasa Românească dulce din 2014. Venită direct din tank, cu o aromă de salcâm îmbătătoare și de o prospețime care m-a cucerit. De urmărit …după îmbuteliere!
Masa am încheiat-o cu “eternul” Chateu Pietro 2000, o tămâioasă chihlimbarie acum, dar care încă mai duce, deși aromele de mușețel și menta dezvoltate îi cam arată vârsta.
Vizita la crama Domeniile Franco Române mi-a (re)confirmat buna impresie pe care o aveam despre vinurile de aici (și despre prețurile lor) și după cele prezentate și viitoarele recolte promit să fie la înălțime.
Poate ca ar mai fi de lucrat la etichete (cam discrete și unele nu suficient de  atrăgătoare) și chiar la vizibilitate, vinurile fiind destul de rare în comerț.
Sa va mai spun ce veselie a fost în microbuz la întoarcere? Mai aveam un pic și promiteam cu toții că venim la Silviu să vedem finala Super Bowl (la fotbal american) pe 1 februarie!
Am revenit în București cu gandul la o eventuală nouă vizita în zona  prin primavară-vara, când ar fi de vizitat și viile… și de reîncercat vinurile!

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Întâlnire #winelover la Bucureşti

Scris la 20 ianuarie 2015 in Povesti despre vin, Slider | 4 comentarii

Știati că Sfântul Trifon este pomenit în data de 14 februarie?… Mă gândeam eu că nu.
Ei bine, să știți de-acum că Sfâtul Mucenic Trifon este preacinstitul  păzitor de insecte dăunatoare al viilor și livezilor și de alte calamități naturale, că e alungător al duhurilor necurate și tămăduitor al bolilor. Se mai crede că vindecă nebunia. Oricum, nebunia din ziua Sfântului Valentin nu o va vindeca prea ușor, dar uite că m-am luat cu cele creștinești și nu asta era intenția mea.
În urmă cu aproape trei ani, la Sofia, la Balkans International Wine Competiton, mai mulți participanți ai juriului au prins ideea lui Luiz Alberto de a crea o mare comunitate a iubitorilor de vin prin intermediul internetului. S-au propus obiective, s-a creat un bord și un plan de activități. Iar Facebook-ul a devenit un suport principal. Acum, comunitatea virtuală numără mai mult de 18400 de membri, iar nucleul său foarte activ adună peste 300 de oameni care se întâlnesc în diferite orașe ale globului testând vinuri din toată lumea, descoperind soiuri uitate, organizând excursii la crame și masterclass-uri, bucurându-se de plăcerea savurării vinului bun precum copii care văd prima dată LEGO.
Dar cum s-au gândit să se autodefinească și ce rol își asumă?
Suntem oameni din întreaga lume care împărtășim pasiunea pentru vin, folosind instrumentele social media pentru a facilita o mai mare comunicare, educare, precum și pentru a  promova sub  toate aspectele industria vinului, de la vie până la pahar.
Comunitatea noastră are rolul de a promova dragostea pentru vin prin mass-media digitală, evenimente sociale și educaționale, precum și prin intermediul schimbului de informații, prin asocierile culinare, note de degustare, postări pe blog și articole în presă și web.
Dar “notele” lor de degustare sunt cele mai originale și n-au nevoie de traducere:
#winelover tasting notes:
Vintage – 2012
Variety – everybody who loves wine
Body – a strong, connected community that expresses itself through open minded social media and “real life” conversations and events
Color – red, white, rosé… all races, faiths, and nationalities
Terroir – soil rich in wine knowledge and story sharing, with roots around the globe
Nose – powerful sense of open social interaction, spreading wine love and interest
Mouth – English is our language. In an effort to be a truly open community, involving as many people as possible, this is the language our community uses for all postings
Style – soft and generous. Interesting conversations among fellow #winelovers, so please share your experiences. However, please be aware this is not a forum for spam or posting “link only” articles.
Și tot în urmă cu trei ani, au inițiat sistemul BYOB (bring your own bottle – adu-ți sticla ta) astfel încât la întâlnirile #winelover să poți împărtăși vinul care-ți place sau un soi anume din țara ta.
Din experiența mea de până acum, aceste întâlniri aduc un bagaj enorm de informații, pentru că de la fiecare ai posibilitatea să testezi vinuri noi și să afli de la sursă despre soiuri, stil de vinificare, producători, crame, istoric și zone geografice din anumite țări sau regiuni, iar toate astea, pentru un pasionat de vinuri, reprezintă imens.
În 2015 prima întâlnire a comunităţii #winelover se va organiza, simultan, în două orașe din Europa: la Lisabona și la București. Fiind pentru prima dată gazda unei astfel de întâlniri, Bucureștiul va apărea în premieră pe harta întâlnirilor internaționale, iar organizatorii vor pune la dispoziție un program prin care oaspeții străini vor face o vizită scurtă a orașului, o excursie la două crame din Dealu Mare, vor face cunoștință cu vinurile altor 6 producători din România într-un tur a 4 winebar-uri din București și desigur seara de BYOB.
Acum, că știi cine suntem, îți lansez invitația comunitaţii #winelover: Come one, come all, to share your food pairings, tasting notes, blog post and web articles. Invite your friends, family, neighbors and workmates. And make sure you attend a #winelover hangout when one happens near to you. It’s an amazing experience that may change your #life!. Sau, mai pe româneşte, veniţi pe 14 februarie, începând cu ora 18.3o, la Madame Pogany!
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Young and Fresh

Scris la 18 ianuarie 2015 in Povesti despre vin | Un comentariu

Joi, 15 ianuarie am petrecut cu liliecii. Mă refer la vinuri.
Având o aniversare mai rotundă în familie (100 de ani), ne-am făcut de cap cu un vin tânăr și proaspăt de 2014, lansat la GoodWine de Crama Liliac. Young Liliac Fresh, un vin făcut din sauvignon blanc și pinot gris. De ce am ales acest vin? Pentru că-mi place foarte mult. În ciuda vremii de afară și mai ales de de dorul verii, vinul ăsta te poate trezi din amorțirea codurlor de viscol, frig sau ceață și-ţi poate reînvia cheful și voioșia.
Chiar dacă eticheta de anul trecut o consider mai reușită, vinul de-acum cred că-i mai pe gustul meu, fiind un mare iubitor de sauvignon. Culoarea pal gălbuie te anunță că e un vin light, iar când bagi nasul în pahar, trebuie doar să închizi ochii și-ți apar în minte zilele de primăvară caldă, explozia de culori florale și ieșirea definitivă din hibernare. Puternic aromat din cauza sauvignonului, simți aromele de ardei gras, fructe tropicale (unde citricele sunt la putere).
Gustul confirmă aromele din pahar, dar intervine și pinot grisul care îmbracă vinul și îi dă structură. Aparent dulceag (în atac) ți se confirmă repede că e un vin sec cu un nivel mediu de zahăr, iar împreună cu nivelul ridicat al acidității se așează plăcut lângă cele 12,5 vol. de alcool. Nimic nu e discrepant sau nelalocul său, surprinzând doar zgomotul permanent al clinchetului paharelor des ridicate și ciocnite, care trag după ele următoarea și următoarea sticlă.
Sfat: fiind un vin vioi și vesel, poate înșela câteva percepții de vin ușor. Nu uitați să beți permanent apă, pentru că am auzit a doua zi că s-au produs scurte întreruperi atemporale și excese de bunăvoință… Propun cu simpatie 7 papioane și-am să-l reiau peste câteva luni să văd ce mai face.
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Poveştile Bucătăriei Româneşti – Episodul 6  

  Pui la cuptor, țărănesc

Scris la 11 ianuarie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Ce ne spune Radu Anton Roman despre aceasta rețetă?
Sunt unele duminici banale atârnate între alte duminici banale, dar care, printr-un har numai al lor reprezintă o referință supremă, un model al fericirii împăcate și liniștite, cu ai tăi, toți, împreună. S-a întâmplat în câteva rânduri ca la “o masă simplă și fără pretenții” de duminică în familie, să trăiesc pe neașteptate revelația unei fericiri absolute în jurul unor bucate simple și să realizez deodată prezența unei aure. Un fel de euforie estompată, discretă, dar transformată într-o amintire indestructibilă, ce ne luminează zilele, devenind un simbol: “duminica aceea”.
Vă rog să nu râdeți de anumite mâncăruri, nu neapărat excepționale, ci mai degrabă obișnuite ca puiul umplut, care poate deveni din cauza simplității gustoase, simbolul nostru de „duminica fericirii în familie”.
Rețeta originală. 1 pui (mare și bine îngrășat, de curte)/ măruntaie de pui/ 200 g. unt/ ceva untură pentru rumenit/ 300 ml smântână/ 1 lingură pastă de usturoi/ sare, piper/ o legătura de pătrunjel. Mai întâi se grijește bine puiul, se toacă măruntaiele și pătrunjelul, se amestecă cu jumătate de unt, sare și piper. Se freacă pasărea cu sare, piper și zeamă de usturoi, apoi se umple burta puiului cu tocătura, se coase  și se așează în tava frecată cu unt, nu înainte de a pune pe fundul tăvii bețigașe subțiri în cruciș ca să nu atingă pasărea fundul tăvii. Se pune la cuptor la foc iute la început, să prindă culoare. Când s-a îngălbenit puiul, focul devine potrivit vreme de o oră și jumătate (dacă-i pui de curte) și urmează o operațiune insistentă de turnat-uns linguri de smântână. Apoi se ia zeama din tavă și se unge, până ce puiul s-a pătruns si sub coaja galben-maronie e numai dezmierdare și inefabil. Sosul fierbinte amestecat cu zeama de usturoi se oferă alături, în sosieră.
Taină: între pasărea de curte și “petreuș-ul” de crescătorie sunt mari diferențe. Puiul anemic de Avicola și cel hrănit cu boabe și iarbă de curte crescut la lumina soarelui se aseamănă ca icrele negre din țiței cu cele de morun sau femeia gonflabilă cu Demi Moore îndrăgostită și pofticioasă. Dacă vreți să rumeniți bine pasărea, trebuie untură, foc iute și-apoi blând. Vinul? Nu roșu, în nici-un caz! E vorba de pasăre, unt, e vorba de zbor! Riesling Italian zic eu sau Galbenă de la Odobești, dacă vreți ținută și discreție.
Acestea fiind zise și purtând cu mândrie porecla de Nea Puiu pusă de Horia H., m-am conformat în mare măsură cu rețeta lui RAR, dar pe Demi Moore “de curte” n-am avut de unde să o iau, Galbena de Odobești la fel, așa că m-am ocupat de un gonflabil de Carrefour și de un riesling italico 2013 primit în toamnă de la Davino. Am respectat toți pașii de mai sus ai rețetei, optând pentru un mujdei light și apos (după gust), iar cum Maestrul nu m-a convins cu garnitura (umplutura), mi-am permis să adaug câțiva cartofi tip wedges presărați cu boia iute, mai mult pentru poză, decât pentru poftă. Gonflabilul l-am cam pârlit la popou din dorința de a-l rumeni rapid și după ce l-am eliberat de sfori, l-am așezat la ședința de shooting, tocmai bine pentru răcire.
Cum despre vin nu aveam prea multe date, l-am băgat în laborator și după culoare se anunța îmbietor. Gălbui cu ceva licăriri strălucitoare, lasă ceva bule fine pe pahar, iar aromele se duc spre fructe albe, zarzăre, citrice și îl fac tare promițător. După primele două guri îți dai seama că stai la masă cu un prieten, RAR având mare dreptate propunând acest soi.  Rieslingul italian unge bine gâtul și reglează bine aluzia de mujdei și chiar dacă murăturile de lângă pui sunt acre, nu-i fac nici-un rău. Tare bine se țin împreună alcoolul (presupun vreo 13%) și aciditatea. Robustețea structurii și catifelarea vinului nu dăunează pulpelor crocante și formează un ansamblu armonios.
Clar, vinul bate puiul umplut, dar n-are cum să-ți pară rău. Așa că potrivim 7 papioane pentru rieslingul italian, iar cu ațoasa Demi Moore, ne-om mai întâlni noi, că doar avem prieteni la țară, iar vinul ăsta l-aș propune și altor asocieri, mai rafinate.
Cu bine,
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Versatil

Scris la 8 ianuarie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Am reluat un vin pe care l-am încercat pentru prima dată la masa de revelion, atunci fiind însoțit de un ton în crustă de semințe și sos de vin roșu.  Chestia cu asocierile culinare stârnesc deja ceva polemici în jurul învechitei sintagme “vin alb la carne albă, vin roșu la carne roșie”, astfel că am surprins invitații cu perechea inedită: pește cu vin roșu.
Și atunci, dar și alaltăieri când am așezat o pizza pepperoni lângă pinot noir-ul Les Jamelles, am descoperit un vin școală, care corespunde tuturor descrierilor ce țin de tipicitate. Începând cu culoarea pal-purpurie, continuând cu aromele de zmeură, coacăze, merișor și adesea mure, însoțit de ușoare tușe de vanilie și terminând cu gustul plăcut al amalgamului de fructe de pădure (dar și cireșe binecoapte), la care se adaugă ceva iz de piele umedă, vinul este atât de plăcut și vesel, încât devine un companion versatil lângă mâncare. Caracteristicile zglobii provin și din faptul că e un vin tânăr (2013), dar și zonei de unde provine: din mama Burgundia, puțin mai la sud de Dijon, zonă propice pinot-noir-ului.

Cred că cele 7 papioane îl recomandă și pentru alte aventuri culinare, eu având, deja, câteva rețete viitoare în minte. Îl puteți găsi la Wine Affair unde dați și de viognierul cu care mi-am făcut de cap toata vara lui 2014.
Cu bine,
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 1 din 6112345...102030...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori