Wine of Moldova

Scris la 30 octombrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Luna octombrie este plină pentru un blogger de vin. Sărbătorile vinului sunt frumoase oriunde se face vinul bun, dar mai ales acolo unde tradițiile se împletesc cu tehnica nouă, stilurile diferite de vinificare și poveștile autentice.
La invitația organizației de promovare a vinului din Republica Moldova – Wine of Moldova – am petrecut patru zile la început de octombrie cu ocazia Zilei Naționale a Vinului, alături de oameni din presa de vin din Polonia, Cehia, Slovacia și de la noi: Cătălin Păduraru, Mihaela Prevenda și Laurențiu Horodnic.
Noii prieteni de la Wine of Moldova, susținuți de U.S.A.I.D., ne-au ținut din scurt, făcându-ne un program condensat cu activități pe minute, având întâlniri cu reprezentanți ai cramelor încă de la primele ore în fiecare din cele patru zilei. Interesul pentru piețele vecine din vest nu este unul întâmplător ținând cont de cele 112 mii hectare de viță pe rod și de noile condiții geo-politice, când Rusia, ca cel mai mare importator de vinuri din Moldova de peste Prut timp de zeci de ani, a întors spatele vinului moldovenesc, fără ca cei din vest să o fi făcut vreodată.
Încă din prima seară am făcut cunoștință cu winebar-ul Carpe Diem, unde ne-au fost prezentate câteva din vinurile Equinox, despre care eu știam foarte puțin.
A doua zi, deși aveam în program vizita la Mileștii Mici (vizitată de mine în 2010), Cricova și un prânz la o pensiune celebră din Butuceni, am chiulit de la program și am răspuns invitației Marianei Balaban de la Crama Purcari, unde m-am antrenat în concursul Bloggers United inițiat de Victor Bostan – managerul, co-propietarul, vinificatorul și principalul artizan a tot ceea ce se întâmplă bun acolo. Ideea concursului a fost una foarte atractivă, deși denumirea ar putea fi absolut ciudată pentru bloggeritului de vin de la noi. Am făcut parte din echipa „Alb de Purcari” alături de Olga, de Snejana (wine.md) și un grup de ucrainieni, unde limba de circulație a fost româna, engleza și rusa. Am cules în românește, am zdrobit strugurii în rusește, am etichetat în ucraineană și ambalat moldovenește, am ținut speach-uri fără bâlbâială și s-a cântat, făcând scurte și dese pauze de degustare. La final, echipa noastră a câstigat concursul primind fiecare câte un vin ce urma să se lanseze în ziua următoare: Freedom. Un vin roşu făcut din soiurile bastardo – ucrainian, saperavi – georgian şi rara neagră din Moldova, un vin cu mesaj evident. Am plecat cu greu de-acolo descoperind din nou vinuri bune și mai ales noi prieteni.
Seara m-am reîntors la programul inițial, unde la Vatra Neamului, cu ochii în pereți, uitându-mă la poeți naționali comuni (Eminescu, Vieru și Păunescu), am descoperit vinurile de Cimișlia. Vinuri surprinzătoare făcute în stil de lume nouă, la care prezentarea profesionistă făcută de Elle Ghenceva nu ne-a lăsat deloc indiferenți. De abia aștept să le revăd la GoodWine, în decembrie.
A treia zi, o scurtă vizită la Chateau Migdal-P și repede la deschiderea Zilei Naționale a Vinului din Piața Mare a Chișinăului, unde am luat la rând stand cu stand, după discursurile oficialilor. La prânz am dat fuga la o degustare de vinuri de la Crama Mimi, unde feteasca alba mi-a plăcut mult. Imediat am luat drumul Orheiului, unde întregul complex, crama și vinurile de la Chateau Vartely m-au pus pe gânduri, iar feteasca lor regală mi-a lăsat gura apă, alături de o cină ca la carte.
În ultima zi, am vizitat Crama Asconi, apoi ET Cetera Winery, unde am mâncat cele mai bune plăcinte cu brânză în compania unui chardonnay pe placul fraților Luchianov și imediat ne-am îndreptat spre Crama Purcari. Mi-a plăcut să fac aici pe ghidul pentru grupul meu și am reluat degustarea unor vinuri albe reușite: sauvignon, chardonnay şi alb de Purcari. Am revăzut frumosul complex turistic și beciurile, un prânz frugal și repede poza de grup și îmbarcarea pre Chișinău pentru a nu întârzia la prezentarea vinurilor F’autor de la frumosul hotel Leogrand.
Aici ne aștepta doamna Breahnă, vinificatorul celor care au cel mai bun sauvignon blanc moldovenenesc (după părerea mea), care ne-a prezentat un bun riesling de Rin și un elegant traminer. Am încheiat seara luându-ne la revedere de la gazde, de la colegii de grup și promițându-ne că ne trimitem unora altora fotografiile făcute, impresiile și articolele scrise despre una din cele mai dense și atractive excursii enologice la care am fost până acum. Am continuat seara în micul grup românesc punând cap la cap toate impresiile și trăgând toți concluzia: Moldova este o legendă vie a vinului și oricând ne-am întoarce aici cu plăcere.
Mi-am și făcut itinerariul excursiei enologice de anul viitor, pentru că și prietenii mei iubitori de vinuri trebuie să vadă ceea ce Moldova are de oferit: o ospitatlitate aparte, multe vinuri bune, o gastronomie aproape pierdută de noi și un sentiment aparte, mai greu de descris, dar care ține de românitate.
Am părăsit Chișinăul a doua zi cu noaptea-n cap, încercând să rememorez toate momentele plăcute petrecute alături de gazdele noastre de la Wine of Moldova, cărora le rămân îndatorat pentru invitație și am dat buzna în duty-free-ul aeroportului cheltuind ultimii lei moldovenești pe câteva sticle de vin pe care acum le cunoșteam, nemairămânându-mi bănuți și pentru binecunoscutele bomboane „Bucuria”.
Luasem cu mine Bucuria la sticle și în suflet.
RaSto

Articol aparut in ultimul numar Vinul.ro

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Data viitoare…

Scris la 27 octombrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Duminică. După ninsoarea zemoasă de sâmbătă, în care prin oraș și semețele bannere se aplecau la electorat de vânt și frig, m-am pregătit de marea finala de tenis feminin de la Singapore. A noastră juca cu ursulețul din Michigan și existau premize să i-o mai dea o dată în aceeași săptămână.
M-am pregătit ca lumea, pregătind masa ceva mai devreme, cu pulpe de pui la cuptor, felii mari de cartofi și, desigur, vinul. Domaine Ceptura Blanc 2013 (de la un prieten).
Cu vinul ăsta am mai avut ceva experiențe, dar nu mă lămurisem  complet și nu mă convinsese . Prima dată a fost în vară, lângă niște carași la Neptunus (pe o căldură cam mare), apoi acasă în Chitila cu niște musafiri, alături de o rață întreagă la cuptor, dar nu apucasem decât să dau noroc cu ei și se terminase.
Acum era liniște și aveam timp să-l descânt, aerându-l 10-15 minute, l-am întors la frigider, am pus masa și Simona a noastră se pregătea de 1-0 în primul set. E de bine!
Are culoare interesantă DCB-ul ăsta. Gălbui-verzuie și strălucitoare. Aromele sunt ca scorul… 2-1 pentru Simona și cu sanse la break . Adică, plăcute și provocatoare, pentru că blendul de sauvignon, fetească și riesling te trimit spre ceva vegetal, citrice, dar și ceva mieros de tei. La gust remarci structura bună, solidă de vin serios, la care mâncarea ar fi păcat să lipsească, nefiind un vin easy to drink, deși alcoolul de (13,5%) nu-l percepi așa de tare în combinație cu aciditatea.  Multe fructe albe coapte stau să iasă din pahar nefiind nimic zglobiu acolo, totul curgând lin și molcom. Alte păreri le puteți primi de la George, cât și de la Mihai, eu găsind în pahar un vin foarte echilibrat, plin, prietenos și elegant pentru o masă mai puțin complicată. +7 papioane.
Nu la fel aveau să se întâmple lucrurile și cu scrorul, pentru că acolo se cam rupsese echilibrul dintre feminitate și forță, iar primul set o luase razna spre Serena.
Aveam să mă mulțumesc cu ce-avem în pahar și pe masă, sperând într-o viitoare revanșă, pentru că partida asta era dusă. Numai declarațiile Serenei la adresa Simonei m-au mai liniștit, declarații sincere și elegante.
Poate data viitoare… Până atunci, s-o felicităm pe-a noastră și să sperăm.
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Vintest 2014

Scris la 25 octombrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Azi pe la prânz, am fost la târgul de vinuri Vintest 2014. Era un frig de crãpau pietrele si bãtea vântul, dar înãuntru era un pic mai bine.

Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza

În dealul Orheiului

Scris la 23 octombrie 2014 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

Nu ştiam nimic şi nici nu degustasem vreun vin de la Chateau Vartely  până la excursia la cramă iniţiată de Wine of Moldova de la începutul lunii ăsteia.
După un drum nu departe de Chișinău, am ajuns la Orhei, oraş din zona viticolă Codru, unde în deal am fost întâmpinaţi de un ghid îmbrăcat în ginerică, vesel şi cu o engleză foarte bună. Ne-a alergat puțin dând turul cramei și al întregului complex turistic lăsându-mă cu gura căscată, până am poposit într-un mare, frumos și elegant restaurant, unde la intrare se afla  un simpatic bătrânel saxofonist acompaniat de pian. Nici eu nu insist asupra circuitului, pentru că aș prefera să aflați povestea locului de aici.
Odată pusă masa și aliniate vinurile pentru degustare, toți am început să ne revenim în simţuri din alergătura și agitația de pe drum și nu ascund că nu aveam nicio bănuială cât de mult avea să-mi placă unul din vinuri: feteasca regală. Culoare straveziu-gălbuie, dar cu o aromă atât de plăcută…  puternic florală în amestec cu fructe de albe de vara și foarte promițător. Degustând vinul pe terasa restaurantului în amurgul de deasupra Orheiului, aud din spatele meu: jak cudownie pachnie i smaczne! Colegul de excursie, Wojciech din Polonia, zâmbea şi el mulţumit şi se uita în zare. Atmosfera, vremea, compania, dar mai ales locul superb al întregului complex de acolo nu avea cum să nu-ți dea o stare de bine, de satisfacție și de liniște. Am început amândoi să comentăm notele de degustare. Are aromă de fructe, e și vegetal un pic, nu e subțirel, dar vioi, plăcut și mai ales răcoritor. Mineralitatea, aciditatea și echilibrul bun al alcoolului sunt așezate binișor. N-am mai avut timp să-i explic scala mea de notare în papioane și-am rezumat că 7 papioane ale mele cu cele 84-85 puncte ale lui ar tebui să fie evaluarea acoperitoare pentru un vin tare simpatic. De abia aștept reîntâlnirea cu feteasca regală de Vartely.
Toți ceilalți au continuat cu restul de vinuri roșii făcând toți cu ochiul spre Taraboste, dar eu eram în plină admirație la a doua sticlă de fetească regală făcându-mi planuri pentru vizita de anul viitor împreună cu prietenii, întregul resort  fiind făcut să nu mai pleci de-acolo, ca o insulă creată special pentru iubitorii de vin și relaxare.
Vedeți și voi pozele de mai jos și spuneți-mi dacă nu vă provoacă?
Cu bine,
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Este clar – mie îmi place Pinot Noirul!

Scris la 23 octombrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Sunt unul dintre privilegiaţii sorţii, care în ultimii ani am fost invitat la Crama Murfatlar. Pentru mine este o sărbătoare deosebită pe care o aştept cu mare drag tot anul. Îmi plac oamenii de acolo, atmosfera şi nu în ultimul rând vinurile. Ce să mai spun de lunga prietenie care mă leagă de această cramă, încă de pe vremea studenţiei, când cel mai bun vin pe care îl ştiam era Pinot Noirul demidulce – actualul Zestrea, cred. Şi da, îl beam cu cola ca orice “şmecher”din acele timpuri şi mi se părea un vis! Oricum, pentru cine nu ştie, romanii se împart în două mari categorii: cei care recunosc că au băut vinul cu cola şi cei care nu recunosc că au băut vinul cu cola, cu toate că absolut toţi la un moment dat, au făcut-o.
Dar, să revenim la sărbătoarea de anul acesta…
Totul a început cu o vizită în vie (Murfatlar deţine 3000 hectare, dintre care 2600 hectare pe rod), câteva explicaţii şi un concurs de cules struguri. După cum mă ştiţi, aşa harnic şi avid după muncă, nu am ştiut pe unde să mă mai ascund, am jucat rolul fotografului, al chibiţului şi ce mai vreţi voi, numai al culegătorului nu. Ce să zic, chiar şi cele câteva “piti”cu poşeta de firma într-o mână şi găleată în cealaltă, spânzurate pe tocuri cui cât mine de mari, au cules mai mulţi struguri decât mine. Mai că îmi venea să le “pup”de ciudă, şi alta nu!
Apoi, a urmat vizita în crama, care de fiecare dată te impresionează prin amploare (Murfatlar procesează anual 4,5 milioane litrii de vin) şi tehnologie (linia robotizată de îmbuteliere este cel puţin spectaculoasă).
După toată acesta “grea” muncă, în sfârşit, ne-am adunat în crama mică – M1 Crama Atelier şi a început degustarea, dar cu o mică surpriză:

Pentru mine acesta degustare a fost foarte, foarte scurtă, dar extraordinar de plăcută. A început cu Leat 6500 Pinot Noir 2012, şi tot cu acest vin s-a terminat, pentru că nimic altceva nu m-a mai interesat. Un vin excelent, care mi-a mângâiat simţurile, mi-a limpezit gândurile şi dintr-odată mi-am văzut destinul: să rămân singur cu acest “prieten drag”, să ne bucurăm împreună şi să nu ne mai intereseze nimic altceva.
Petrecerea a continuat în restaurantul cramei (punctul turistic), cu tot felul de mizilicuri şi bunătăţuri însoţite de vinuri care mai de care – albe şi roze-uri, dar bine-nţeles că nu am cedat. Nu mi-am dezamăgit “noul prieten” pe care cu răbdare l-am aşteptat, rezistând tuturor ispitelor. Vă spun de pe acum că, aşteptarea a fost grea, setea mare, ispita “albă” sau “roze” apăsătoare, dar tot nu am cedat. Până când într-un târziu, când nu mai aveam nici cea mai mică speranţă a apărut El prietenul meu Pinot Noirul, însoţit de berbecuţul la jeratic pe acorduri fine lăutăreşti. A venit ca o adiere uşoară de toamnă, cu arome de fructe roşii coapte: cireşe, vişine, poate afine atât de proaspete încât simţeai parcă şi mirosul pământului unde au crescut. De la prima sorbitură e musai să ţii ochii închişi, pentru a simţi mai bine dulceaţa fructelor (vinul sec fiind), eleganta şi echilibrul acestui vin deosebit. Alcoolul nici măcar nu îl simţi, taninii nu deranjează – sunt calzi şi plăcuţi, aşa că nu am avut nici cel mai mic motiv, de a nu rămâne cu acest “prieten drag”, până târziu în noapte…
Vi-l recomand cu căldură!
Bogdan

Foto: Crama M1 Atelier & Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 1 din 5812345...102030...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori