Cum să (nu) îndepărtezi oamenii de vin

Scris la 4 februarie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-De ceva vreme, mulți din pasionații de vin pe care-i cunosc sau îi citesc acordă calificari, evaluari, clasificări și ierarhii vinurilor pe care le testează. De fapt, asta fac și eu adesea în ceea ce scriu pe blog. Aproape că nu se mai face o degustare fără să apară fișe de notare (în diverse stiluri) pentru punctarea vinurilor, însoțite la final de confruntarea evaluarilor și toatea astea însotite de lungi discuții de comparare. Între soiuri, între ani, între punctele participanților, între crame etc.
–-Nimic rău în asta, însă apar diferite situații atunci când te întâlnești cu oameni mai puțin apropiați fenomenului VIN, față de care comportamentul nostru începe să pară cam ciudat.
–-Una din ele ar fi aceea că luăm analiza vinului cam de sus, dacă nu chiar prea în serios. Și nu mă refer la ținutul paharului de balon sau băutul din pahare cu picior gros. Mă refer la setul de descriptori din vocabularul degustătorului avizat și școlit sau expresii strict tehnice din vocabularul enologic. Se întampla des să putem părea plictisitori sau aroganți abuzând de propriile analize date pe gură atunci când facem abuz de expresii precum stil reductiv, corecție de aciditate, malolactică, BLIC, macerare prelungită, baricare îndelungta etc.
–-Asistența neavizată tinde să bată în retragere și să-i dispară apetitul savurării vinului, să se considere marginalizată imediat dupa momentul de admirație pe care îl nutrea față de  specialistul cunoscut. Chiar îi poate pieri cheful. A luat de bune toate informațiile legate de eliminarea miturilor false despre zeama de struguri (vin din pastille, vin din marmelada unui vin vechi, mâna a 2-a, durerea de cap de la sulfiți etc). Bea vinul cu paharul de apă alături. E bine, dar imediat se face mic la marginea mesei și acum încearca să reintre în vorbă cu bagajul său mic de cunoștințe. N-are nicio șansă!
–-Asocierea vinului cu mâncarea (transformata în pairing) devine alt subiect în care amatorul de vin e pus la colț. Bine, acum orice chitilean știe că vinul alb e cu carne albă, iar cel roșu cu carne roșie. La sarmale se mai încurcă și la mici (unde berea primează), dar și aici se trezește cu un val de explicații și informații, pe care termenii onctuozitate și Omega i-au rupt capul.
–-Biblioteca senzorială a unui degustator avizat și permanentul apel la carnețelul propriu de vinuri testate e un motiv să-și diminueze serios numărul de vechi prieteni. Ți-ai luat o fetească neagră 2012 de la crama XXX?… Nașpa! 2011 era mai bun! – ar putea fi un exemplu despre cum poate să-ți moară la intrare. Dacă un neinițiat mai pune și o poză pe facebook, și-a luat-o definitiv.  A comentat? S-a ars! Întotdeauna se va gasi cineva să-i “explice” ironic ce nepriceput (bou) este.
–-Exemplele pot continua, desigur, și din experiența fiecaruia puteți completa cele de mai sus. Important este că dacă ne dorim o piața evoluată pornită pe  creșterea numarului consumatorilor, datoria pasionatilor cunoscători și avizați ar putea fi aceea de a-și apropia amatorii și pe cei care doresc să descopere aceasta lume. Cu rabdare, cu mai mult calm și cu dorința de a educa (pare un termen pretențios) neinițiații dispuși să învețe își vor crește numărul. Inițiații (wine geeks) care se laudă în exces cu numărul de vinuri testate, carțile citite, cursurile făcute, vizitele tehnice la crame, postarea unor păreri personale despre vinuri și relația personală apropiată cu diverși enologi iși rezolvă doar o problemă de ego și atât. Cumulul de experiență și cunoștințe dobândite ar putea folosi la mult mai mult. Cred că rolul util ar putea fi unul mai constructiv și mai generos, astfel încât să ducă la plăcerea reală a savurării unui pahar de vin și crearea unei mari colectivtăți de bon viveur-i.
–-Până la urmă, vinul e pentru toți.
–-RaSto     (articol apărut în revista Vinul.ro)

….P.S. La finalul scrierii acestui articol, amicul Ryan a postat acest articol. Daca nu l-ati citit, inca, faceti bine si dati un click. Merita.

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Visul unei nopti de iarna

Scris la 31 ianuarie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

–-Si a trecut si prima luna din 2016. Cu o prima saptamana grea, in care am continuat sarabanda meselor bogate inceputa de Craciun. Dupa Sf. Ion cam gata, strangem bradul si incepe conceperea planurilor pe termen mai lung sau mai scurt. Cel mai presant (si costisitor) plan este cel legat concediul estival pe un litoral cu nisip fin si apa calda si curata. Odata rezolvata si aceasta problema presanta si istovitoare, am procedat ca sultanul (din poemul marelui poet national serbat pe 15 ianuarie) ce “dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă; Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.” La un moment dat am simtit:
“un munte de vin cum răsare,
Care creşte într-o clipă si tot creşte,
Cu multe cutii peste boxa si dulapuri se lăţeşte;
Umbra lui cea uriaşă toata crama o cuprinde
Şi sub dânsul intreaga casa într-o umbră se întinde”.
–-In consecinta am decis sa mai reduc din stocuri, concentrandu-ma toata luna pe consumul vinurilor din stocul propriu, sarind astfel peste o serie de evenimente oenologice organizate in ianuarie.
In ultima zi din luna, o duminica linistita, am decis sa atac un vin romanesc consacrat – Golem rosu 2008 – care parea perechea potrivita pentru vinete saganaki (deh, tot cu gandul la vara, la Grecia).
–-Vinul este un cupaj de Feteasca Neagra, Merlot si Cabernet Sauvignon care nu are nimic neinsufletit in el, cum ar sugera numele. Este viu si sigur si cei care il degusta vor simti acest lucru. Alcoolul este destul de ridicat (14, 5%), culoarea superba, de un visiniu inchis, stralucitor care nu tradeaza deloc cei 8 ani avuti in spate. Nasul, dupa o ora de aerisire, dezvaluie note de fructe negre ultracoapte, cu o boare vegetala, dar dupa inca o ora vireaza spre arome specifice vinului de Porto.
In timp ce vinul lua un aer, m-am apucat de modificat un pic reteta descoperita intr-un concediu in Skiathos: am calit in ulei o ceapa apoi am adaugat vinetele déjà coapte si le-am lasat pe foc impreuna cu o cana de suc de rosii si o lingura de ketchup de casa. Am pus amestecul in vase de ceramica impreuna cu bucatele de telemea, burduf de oaie homemade si ceva mozzarela la suprafata, apoi directia cuptor incins pentru 20 minute la 180  C.  Cand au fost gata , dupa o scurta perioda de racire am vrut sa vad cum merg cu vinul.  Si au cam mers.
–-Taninii seriosi reusesc impreuna cu aciditatea moderata sa neutralizeze uleiul impregnat in vinetele calite. Un vin corpolent, aromele fructelor negre combinate cu ciocolata neagra si cu dulceata de visine ramanand in postgust suficient de mult , ca sa-mi amintesc de baclavalele de la desert.
In concluzie un super vin care merita din plin 7,5 (sau papioane) scoici din 8.
–-

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Solo Quinta 2015

Scris la 22 ianuarie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-Vinurile noi aparute starnesc intersul pasionatilor de vin. Iar cand un vin, care, constant in ultimii ani, s-a bucurat de mai multe elogii, precum Solo Quinta de la Cramele Recas isi face aparitia, atunci devii curios si il cumperi repede.
–-Anul trecut, SQ 2014 (cu componenta sa de vin rosu – cabenet franc) a adus Romaniei o mare medalie de aur. Acum, vinificatul in alb este Negru de Dragasani (pe langa Chardonnay 63%, Feteasca Regala  15.5%, Muscat 16% si doar 4.5% Sauvignon).
–-Mici insertii verzui in corpul galbior si stralucitor al noului vin. Asa mi s-a aratat mie la drum de seara. Aromele  placute, la care contribuie din plin muscatul si feteasca regala, te duc cu gandul la miere, musetel, fructe albe bine coapte, dar gasesti si tenta de fructe tropicale cu care cei de la Recas ne-au obisnuit la vinurile albe.
–-Da, e baricat! Vanilia si izul usor lemnos sunt acolo. Si trebuie sa-l lasi sa respire ceva inainte de a te infrupta din “taraba de fructe” care te asteapta in pahar. Adulmecat la diferite momente in care-si ia aer, poti observa cat de schimbator e. Si asta-i ofera quelque chose-ul care-l face interesant, promitator si surprinzator.
–-Fructele albe si cele exotice, adaugandu-se si pomelo, confirma si in gust. Vinul are robustete si echilibru, dar ceea ce il defineste mai bine, din punctul meu de vedere, este eleganta si finishul lung. Poate mi-as fi dorit ceva mai tonic sau o proportie mai mare de sauvignon blanc in detrimental muscatului si sigur s-ar fi cocotat spre 8 papioane. Dar, sa nu-L maniem… Asteptam medaliile.
–-Succes SQ!
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

A brief tour of the wine bars in Budapest

Scris la 15 ianuarie 2016 in Povesti despre vin | Un comentariu

” Write on Vin2.ro ” – stories experienced by people who love wine. Today we have invited Eleonora Rusu
–-I proudly that I am a wine lover; I like travelling and have a real passion for Budapest. From my very first visit, I felt very good there and wanted to return… Kind of ‘’love at first visit’’.
––It was a very cold December afternoon when I first arrived there. After a 30-minute walk near the hotel, we concluded it was time to find a warm place. Outside was far too cold! We were looking for a nice place to drink some good Hungarian wine. Luckily, we quickly stumbled across the DiVino Wine Bar, in St. Stevens’s Place, a bar to which I remained very much attached and gladly visit each time I have the chance. I discovered some extraordinary red wines and a very relaxed atmosphere there; the staff was very knowledgeable about wine and the prices were quite reasonable. It would be fair to say that some of my next visits to Budapest had a visit to DiVino as main objective.
––-Still, after several visits, I began to wonder whether there were any other wine bars, just as nice, which were worth visiting. I admit that my curiosity was determined by the fact that I had recently started a wine bar tour in Bucharest. If I was visiting Budapest quite often, why not also take a wine bar tour there? My biggest problem was that I did not know any other wine bars and the internet wasn’t very helpful. I was lucky with a friend who knew the city well and provided me with a list of suggestions.
––I did my ‘’’homework’’ well before leaving: checking out the websites, menus and locations, in order to establish the best order in which to visit them. There were many locations for only four days and I wished to see them all if possible. I only wanted to taste Hungarian wines and, as the list was very long, I tried to choose in advance the wines which interested me the most.
––I started my visit in Budapest with a short walk through the park around the Palace, after which the first stop was Andante wine-bar, situated near the Chain Bridge. At first sight, it looked more like a restaurant than a wine bar but it had a very large wine selection, mainly from Hungary. The number of wines served by the glass was a smaller but of satisfactory diversity and the food was very good. I liked the fact that their staff knew quite a lot about wines and we could talk about this topic. The wines I tasted there were light, fresh and fruity, a perfect match for the chosen appetizers.
––Kadarka Wine Bar, situated close to the Opera, was next on the list. It looked like a typical wine bar, with a modern design and a very good selection of wines, mostly local ones. The food menu was quite appropriate for this type of location – enough to cover various food preferences. The atmosphere was pleasant and the wine-by-the-glass selection was quite wide. On the first evening there I tasted some light, fruity Syrah and Pinot Noir. On the second evening (as I couldn’t taste everything I wanted in one visit), I went for some more intense, full-bodied wines, with high levels of soft, ripe tannins and high alcohol levels. I liked an exceptional Cabernet Sauvignon best – ‘Fekete’. It tasted like very ripe blackberries, dried plums, chocolate, very ripe, velvety tannins, with a long aftertaste and well integrated 15% alcohol.
–-On my list there was also Borkonyha Winekitchen, a restaurant awarded with one Michelin star, where I was lucky enough to find a table without a reservation (it was Monday at noon…). It is a small but elegant place, with a fantastic food menu – not so much by variety but by quality. The drinks menu contained only local wines – not a great number but of the best quality. I tasted various wines (as most of them were served by the glass) and among my favourites were Kreinbacher Syrah, Pava (a blend) and Gere Solus Merlot. They all seemed delicate, elegant, with medium to full body, typical varietal aromas and very ripe, soft tannins. Alcohol and acidity were also high but very well balanced. I definitely recommend this wine restaurant as a ‘’must have’ experience in Budapest. As for the price-quality ratio, it was very good.
–-An ‘off the list’’ location, which I stumbled on by chance, was Tastingtable, a wine bar focused mainly on organized tastings. More info about it is available here. It was situated further from the touristic centre, in a basement organized as a wine cellar. The wine selection was pretty large, with a wide diversity in both price and quality. They had some standard tasting wines which were served by the glass, presented and explained together with a wine region map of Hungary. The gentleman there was very well informed about wines and wine making, so we could also talk about topics such as grape varieties, soil, wine-making techniques and many other particularities of Hungarian wines.
–-I obviously could not help myself from returning to ‘my first love’, DiVino, which has meanwhile opened a second location near the Opera. There, tasted some of the best red Hungarian wines: Heimann Barbar, Gere Kopar, Kiss Gabor Code and Enigma are a ‘must taste’ there.
––Sadly for me, I could not visit all the wine bars on my list but, but maybe that’s all well and good: I still have some places left to visit in March, when I will go to VINCE.
As a general conclusion, I maintain my good opinion about Budapest, the places and the wines there – especially the reds. Still, what I liked best was that all Hungarian wines are highly promoted within the HoReCa area, and often have exclusivity in the drinks menu, which leads to the increased consumption of locally produced wines.

 

 

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
–-Recunosc, cu mandrie chiar, ca sunt o iubitoare de vinuri, ca imi place sa calatoresc si ca am facut o pasiune pentru orasul Budapesta. De prima data cand l-am vizitat, m-am simtit foarte bine acolo si mi-am dorit sa revin…. Un fel de ‘’’dragoste la prima vizita’’.
–-Era o dupa-masa foarte rece de decembrie cand am ajuns acolo. Dupa o plimbare de nici 30 de minute in jurul hotelului am hotarat ca trebuia sa intram undeva. Prea frig. Pasionati fiind de vin, cautam, desigur, un loc unde sa bem un vin unguresc bun. Noroc cu wine-bar-ul in Piata Sf. Stefan – Divino, de care am ramas foarte atasata si pe care il vizitez cu drag de fiecare data cand ajung in zona. Am descoperit acolo vinuri rosii extraordinare, o atmosfera relaxata, personalul se pricepea foarte bine la recomandari iar preturile erau rezonabile. Ar fi corect sa spun ca urmatoarele vizite planificate la Budapesta aveau ca prim obiectiv acel wine-bar.
–-Totusi, dupa o lunga serie de vizite am inceput sa ma intreb daca nu mai erau si alte wine-bar-uri la fel de dragute care meritau vazute. Recunosc, curiozitatea a venit si in contextul in care am inceput un mic tur al wine-bar-urilor de prin capitala noastra. Daca tot mergeam des la Budapesta, de ce sa nu fac un tur si prin wine-bar-urile de acolo? Problema era ca nu cunosteam altele si nici internetul nu m-a ajutat prea mult. Noroc cu un prieten care cunostea bine orasul si care m-a ajutat cu o lista satisfacatoare de sugestii.
–-Mi-am facut ‘’temele’’ de acasa: am vizitat paginile de internet ale tutror barurilor sugerate, am inspectat meniul si le-am localizat pe harta pentru a crea o ruta optima. Erau destul de multe pentru 4 zile si vroiam pe cat posibil sa trec pe la toate. Doream sa degust exclusiv vinuri produse in ungaria si cum oferta era foarte ampla, am preferat sa studiez in avans meniurile ca sa aleg ce ma intereseaza mai mult.
–-Am inceput vizita in Budapesta cu o scurta plimbare prin parcul de la Palat dupa care prima oprire a fost barul Andante situat langa Podul cu Lanturi. La prima vedere, parea mai mult un restaurant decat un wine-bar insa avea o selectie extinsa de vinuri, in principal locale. Selectia de vinuri la pahar era putin mai restransa dar satisfacatoare iar mancarea foarte buna. Deasemenea mi-a placut faptul ca personalul nu era deloc strain de domeniul vinurilor, putand sa discutam cu el pe aceasta tema. Vinurile degustate acolo au fost lejere, placute si fructate, potrivite aperitivelor servite.
–-Urmatorul pe lista a fost Kadarka Wine Bar situat foarte aproape de Opera. Era destul de ‘’tipic’’ amenajat modern, cu o selectie foarte buna de vinuri predominant locale. Meniul era multumitor pentru acest tip de local – cateva aperitive foarte gustoase, care sa acopere o gama variata de preferinte. Atmosfera era foarte placuta si selectia de vinuri la pahar destul de mare. Am degustat in prima seara cateva vinuri mai light – Pinot Noir, Syrah, fructate, usoare iar a doua seara (pentru ca nu am putut incerca tot ce doream din prima) am degustat vinuri mai grele, corpolente, cu tanini foarte copti, catifelati si nivel de alcool ridicat. Cel mai mult mi-a placut un Cabernet Sauvignon ‘’Fekete’’ care a fost exceptional – mure coapte, prune uscate, cicolata, tanini foarte copti si catifelati, postgust lung iar acloolul de 15% nici nu se simtea.
–-Pe lista mai aveam recomandat si un restaurant ‘’dotat’’ cu o stea Michelin – Borkonyha Winekitchen unde am avut norocul sa gasesc masa fara rezervare (e drept ca era luni la pranz…). Este un restaurant micut, elegant, cu un meniu restrans dar absolut fantastic. Lista de bauturi era compusa doar din vinuri unguresti de foarte buna calitate. Am degustat mai multe sortimente de vin (deoarece aproape toate erau servite si la pahar) dintre care mi-au placut mult Kreinbacher Syrah, Pava (cupaj) si Gere Solus Merlot. Toate mi s-au parut fine, elegante, cu un corp mediu spre plin, arome placute, tipice soiurilor si tanini foarte catifelati. Aciditatea si alcoolul erau si ele ridicate insa foarte placut integrate in corpul vinului. Recomand cu siguranta acest wine-restaurant ca si experienta ce trebuie incercata in Budapesta! Cat despre raportul calitate-pret, a fost foarte bun.
–-Bonus, in afara listei, am gasit absolut intamplator un winebar profilat mai mult pe degustari organizate Tastingtable, despre care gasiti mai multe aici, situat intr-o zona mai putin circulata, la demisol, amenajat ca si o pivnita. Selectia de vinuri era destul de buna si variata atat din punct de vedere al calitatii cat si al preturilor. Existau cateva pachete de degustare cu vinuri ce erau servite la pahar, prezentate si explicate alaturi de o harta a Ungariei pe care erau marcate principalele zone viticole. Domnul care se ocupa de acest ‘’Tastingroom’’ era foarte bine documentat in ceea ce priveste vinurile si am putut sta de vorba cu el mai in amanunt legat de soiuri, clima, sol, tehnici de vinificare si alte particularitati ale vinuruilor unguresti.
–-Evident, nu m-am putut abtine sa nu revin la ‘’prima dragoste’’, Divino, despre care am descoperit ca si-a deschis o a doua locatie langa Opera. La ei pot spune ca am gasit si savurat cele mai bune vinuri unguresti: Heimann Barbar, Gere Kopar, Kiss Gabor Code si Enigma … ar fi cateva ‘’must taste’’ acolo.
–-Cu parere de rau nu am reusit sa vizitez toate locatiile recomandate dar tot raul este spre bine – voi mai avea ceva nou de vazut in martie, cand merg la VINCE.
–-Ca si concluzie, pot spune ca imi mentin buna parere legata Budapesta, locatiile de acolo si vinurile unguresti – mai ales cele rosii. Totusi, cel mai mult cred ca mi-a placut faptul ca isi promoveaza foarte intens vinurile locale in zona de HoReCa prin listarea exclusiv sau predominant a acestora in meniurile restaurantelor si wine-bar-urilor, ceea ce are ca efect final incurajarea consumului de vin propriu.

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Crepuscul a l’Italiano

Scris la 12 ianuarie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
–-
–-Inainte de Sarbatorile de iarna, m-am delectat cu o carte care imbina foarte reusit gastronomia cu literatura: Calatorie prin Italia gastronomica, scrisa de Ileana Tanase. Si asta cu gandul la o schimbare in meniul usor repetitiv care insoteste sfarsitul de an. Pana la urma tot porcul a invins, dar unele paragrafe din carte nu puteau fi usor uitate, asa ca macar la inceput de an am decis sa nu uit de unde ne tragem.
–-Acestea fiind zise, m-am orientat catre o reteta draga lui don Ernesto Acampora (eroul lui Giuseppe Marotta din Aurul Neapolelui) – pomenit  in cartea amintita mai sus- bineinteles reinterpretata la nivelul anului de gratie 2016: macaroane cu ragu.
–-Deci, luat niste tagliatele cu leurda, sos pentru paste cu legume si o bucata de carne de calitate (nu prea provenea de la un animal decedat cu maximum 48 de ore inainte, asa cum ii placea lui don Ernesto), dar dupa posibilitati, m-am multumit cu un muschi de vita brazilian,din Lidl (ca daca Lidl nu e, nimic nu e !).  Carnea facuta la cuptor in sos de vin, am taiat-o bucatele si am inlocuit astfel banala carne tocata folosita la sosul tip Bolognese.
–-Vinul la care m-am hotarat sa insoteasca carbohidratii si proteinele latine, a fost o Feteasca Neagra Crepuscul din zona Transilvaniei.  Inca neincrezator in potentialul vinurilor rosii din zona geografica pomenita (ca doar cu o floare, aka Merlot-ul premiat cu aur anul trecut de vinul.ro, nu se face primavara), m-am last pe mana unui prieten (mare fan al producatorului de altfel), si am decis sa incerc aceasta varianta low-cost din panoplia  Liliacului de Batos. Vinul din start prezinta elementele tipice descrise de un oenolog cu greutate din Dealul Mare (de la o crama care, coincidenta, are si ea legaturi cu Austria): corp light, culoare rubinie, nu foarte inchisa, arome vegetale (bine ca nu are si alcoolul excesiv agreat de respectivul oenolog, ci numai 13,5 %). Destul de picant, lejer, usor curgator si racit un pic, chiar nu se simte restul de zahar evident in cazul unui vin demisec.
–-Aproape ca nu mi-am dat seama cand am terminat si pastele si vinul, asa ca voi mai incerca pe viitor si alte vinuri rosii obtinute pe meleagurile de bastina ale sotiei, mai ales daca pretul nu este neprietenos (cel de fata a fost sub 30 lei). Cam 6 macaroane din 7.
–-

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 1 din 8112345...102030...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori