Prima crama – prima licitatie!

Scris la 2 iulie 2015 in Povesti despre vin | 9 comentarii

In primul si in primul rand, doresc sa va transmit salutari din insorita Grecie! Va asigur ca aici totul este minunat: soarele straluceste in fiecare zi, apa este perfecta pentru baie, tavernele sunt mai primitoare ca niciodata, iar motorina mai ieftina decat in Romania, ori Bulgaria. Grecii sunt numai “miere” si isi asteapta cu  drag oaspetii, chiar daca traiesc cu nesiguranta zilei de maine. Nu lasa nicidecum sa se vada acest lucru, pentru a nu te indispune cu problemele lor catusi de putin, iar din punctul de vedere al turistului strain – este mai bine ca niciodata. Am platit cazarea si ceva mese la restaurant cu cardul, benzina, e adevarat – numai cu cach, dar parca peste tot preturile sunt mai mici,  iar mie personal nici prin gand nu-mi trece sa ma intorc curand in Romania.

Vizita in Grecia am inceput-o din nord, mai exact din zona Drama, iar dupa o zi, doua de relaxare am purces la turul cramelor. Va voi tine la curent cu fiecare crama vizitata si vinul care noua ni s-a parut deosebit.

Prima crama castigatoare a fost – Ktima Pavlidis. Podgoria si crama sunt situate in valea ingusta dintre muntii Falakro si Menikio – aici aflandu-se conform legendelor – leaganul Zeului Dionysos. Strugurii beneficiaza de un microclimat mai special, noptile de vara fiind racoroase, iar zilele nu foarte toride. Aceasta, impreuma cu tehnica  ultramoderna folosita in crama si mainile dibace ale oenologului, au facut ca vinurile sa fie foarte apreciate in general, dar si de noi la degustare. Pentru a arata ca si noi Romanii avem vinuri cu care ne mandrim, cadoul meu pentru oenologul cramei domnul  Paragiotis Kyriakidis a fost o sticla de Fereasca Neagra La Cetate 2011, de la Crama Oprisor.

Vinul din aceasta crama, care atat pe mine cat si pe prietenul Horia Hasnas, ne-a impresionat a fost Emphasis Assyrtiko.

Facut dintr-un soi de struguri specific Grecesc, numit Assyrtico, vinul este deosebit, atat prin calitatea si frumusetea aromelor florale, citrice, cat mai ales prin echilibrul gustativ de care da dovada. Un vin cu o aciditate frumoasa, mineral si care exprima un puternic caracter al locului.

Asa cum am promis, am cumparat o sticla din acest minunat vin, l-am rugat pe domnul Paragiotis Kyriakidis sa o semneze, iar acum pentru voi – cititorii acestuiblog o vom scoate la licitatie, pornind de la pretul de achizitie.

Din acest moment, consider licitatia deschisa si va incepe de la pretul de 45 ron pentru acesta sticla cu semnatura. Durata de desfasurare a licitatiei este de doua zile si va lua sfarsit sambata 4 iulie 2015 ora 24.00. Cine doreste sa liciteze pentru acest vin, rog sa o faca direct, in cadrul comentariilor acestui articol pe blogul vin2.ro si nu pe paginile de facebook.

Vinul va fi inmanat personal, dupa 16 iulie data  revenirii noastre in tara, intr-o locatie pe care o vom anunta ulterior.

Va urez succes tuturor!

Bogdan

 

{lang: 'ro'}
Comenteaza

AAA – Attitude At Altitude

Scris la 1 iulie 2015 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

–-Ne-am făcut un obicei, noi aștia de la vin2, ca alături de colaboratori, să luăm câteva vinuri de curând  apărute sau recent medaliate și să le degustăm. Să le discutam, să le punctam și la final să scriem despre ele, dacă ne plac.
–-Cercul amicilor noștri s-a mărit, iar locurile de întalnire propuse au devenit din ce in ce mai interesante. Fiți atenți, că treaba devine serioasă!
–-La ultima degustare a grupului (din 9 iunie) ne-am strâns 9 winelover-i alături de vinuri abia lansate pe piață, iar locul de debate a fost chiar la înalțime – SkyTower din București, etajul 34, așa că am denumit întalnirea AAA – Attitude At Altitude.
–-Greul  organizării l-a dus Eleonora (aka Marelli Wines), toți ceilalți așezându-ne ca mimozele la poză, la dus paharul la gură și la dat cu părerea despre vinuri și ambianță. Dar să știți că nici asta n-a fost ușor, pentru că am avut de punctat două vinuri albe și două vinuri roșii, iar la altitudinea de aproape 100 de metri, se putea lăsa cu înfundat de urechi…
Pentru acomodare, Eleonora ne-a administrat un spumant Eduardo Miroglio brut rose (din galeria de medaliați la BIWC 2015) și o brânzică mai specială, ceea ce ne-a făcut să ne simțim ca la business class pentru o vreme.
–-Pe scurt despre vinuri, că nici noi n-am avut prea mult timp de fâlfâială…
Brâncoveanu alb 2013 – un cupaj din riesling italian, sauvignon blanc și feteasca, comandat de Alexandrion Grup la crama Davino și cupajat de Liviu Grigorica. Eticheta încărcată de istorie, idee frumoasă, intenția la fel, echilibrat, dar nu ne-a luat amețeala și s-a inscris la 6,5 papioane.
–-Din cauza comentariilor interesante pe blogosfera de vin, al doilea alb din stratosferă a fost  Făurar alb 2014. Aici lucrurile s-au înviorat brusc… mmmmm…  da, frate!… ca lumea…- expresii repetate ale îmbarcaților de la 34. Nas de sauvignon 90%, totul așezat (aciditate, alcool), persistență, plăcut… se duce la 7 papioane. Aici, prețul și noua abordare a lui Bogdan Costachescu anunță un hit de vară.
–-Din decantor hai și cu primul vin roșu: Vin de Sommelier. Excelentă idee a amicului nostru Marius Stoica, interesanta și abordarea cupajului din cabernet și merlot de 2013, blenduite după gustul autoului la Budureasca. Destulă vanilie din stejar pentru un light body a fost concluzia noastră, dar cele aproape 6,5 papioane îl îndreptățesc pe Marius să-și continue munca și visul. Baftă!
–-Brâncoveanu roșu 2012. Începe bine, plăcut olfactiv și echilibrat. Cabernetul, merlotul și feteasca se completează bine, ceea ce împreuna  fac un vin rotund, dar ne-am fi dorit o persistență mai mare și un finish mai lung. Stă mai bine la potențial, dar acum l-am apreciat la minus 7 papioane din 8.
–-Ce-a fost mai ușor a trecut, dar să găsim pe cineva să facă o poza tuturor în stratosferă a fost cel mai greu. Așa că tot la gazde am apelat, amabila Ramona întelegand până la urmă de ce ne-am inșirat ca rațele dând din mâini la cameră. Eram avioane…
–-De-acolo de sus, cu vinuri sau nu,  Bucureștiul chiar arată bine și-ar merita să revedem mai mult locurile frumoase ale sale și mai de aproape. Noi promitem să o facem.
–-Cu bine,
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

2 la pahar. Azi, cu Dr. Pande Lazarevski

Scris la 29 iunie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-La gala decernării premilor IWCB de anul astă, 6 medalii de aur și 3 de argint au fost castigate de vinurile din Macedonia. Așa se face că am avut ocazia să îl cunosc cu pe Ambasadorul Republicii Macedonia la București. Apoi, am avut bucuria să particip la o degustare de vinuri de la crama Bovin la sediul ambasadei, loc unde începusem o discuție cu Excelența Sa Dr. Pande Lazarevski asupra unor idei pe care am reușit să le dezvoltăm la ultima întalnire, cu ocazia unui prânz la restaurantul hotelului Berthelot, din apropierea ambasadei.
–-A fost rândul meu să pun la dispoziție vinurile, selecția nefiind deloc ușoară, pentru ca dl. ambasador cunoaște multe din vinurile noastre. Fan declarat al vinurilor roșii, m-a averizat ca feteasca neagra este vinul său preferat de la noi. Și pentru că anul acesta s-au împlinit 20 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între România și Macedonia, nu puteam tocmai eu să produc un ”incident diplomatic”, doar că pe lângă feteasca neagră, am adus și un vin alb, ca start al prânzului light pe care l-am început: Rusalca Alba 2014 de la Crama Oprișor. Legenda rusalcelor – nimfele slave din adâncul râurilor și lacurilor care ademeneau tinerii bărbați frumoși – a fost doar amintită, pentru ca în prezența prepartelor din pește și pui ne-a ademenit cupajul (sauvignon, chardonnay și pinot gris) din Mehedinți. Ne-am așezat mai bine și printre câteva guri din vinul pe care-l consider foarte bun (darorită acidității ridicate și a prospețimii – potrivind aproape de 7 papioane), am aflat despre Dr. Lazarevski că a predat Politici Publice la Universitatea din Skopje, nu înainte de a avea o experiență americană la Universitatea din Pittsburg.
–-Am aflat, spre bucuria mea, că nu exista județ din Romania pe care să nu-l fi vizitat, că a cunoscut profesori și studenți din 13 universități din țară și cunoaște bine 11 Arhiepiscopii, macedonenii fiind majoritari creștini ortodocși. Oare câți români se pot lauda cu asta, ținând cont ca Excelența Sa se află în misiune la București doar din februarie 2013?
–-Degustarea vinului n-a fost niciodată un secret pentru dl. ambasador, experienta din frageda tinerețe când la masa de duminică, bătrânii le dădeau copiilor să guste din vin pentru a înțelege încă de tineri că „pentru a respecta vinul – cu el vine bucuria și nu beția”, ducându-ne rapid spre feteasca neagră ediție specială (400 sticle) din 2011 de la Budureasca. Tocmai bine sosise și un platou cu felii din piept de rață, dulceață din fructe de pădure și câteva felii de branză nobilă.
–-Marile probleme globale aveau să mai aștepte, pentru că feteasca noastră neagră se aerase bine și începea să ne spună lucruri mult mai promițătoare. Un vin cu tipicitate, la deplina maturitate, perfect echilibrat și plăcut, iar chipul lui Decebal aștepta un verdict imediat dat de Excelența Sa: 9, pe o scala de la 1 la 10 – good smell, full body and strong taste – recunoscând că mizilicul de rață a ajutat din plin vinul și că acest soi ar fi bine să se facă mai cunoscut în Balcani. Aici am dezvoltat o discuție interesanta asupra unor proiecte de promovare a vinurilor macedonene la noi și a celor românești în Macedonia, lucru care m-a bucurat foarte mult și urmează să-l pun în aplicare prin degustări la București și Skopje, în ciuda bancului pe care urma să-l aflu: Se spune ca odată ajunse popoarele în Iad,  mai multe nații fierbeau în cazane cu smoală păzite de gardieni îndrăciți. Unul, însă, era nepăzit. Șeful dracilor era nedumerit și și-a întrebat aspru subalternii de ce cazanul era nesupravegheat? A venit răspunsul promt de la unul din dracușori: aici sunt balcanicii, nu-i nevoie să-i păzim, de-ar sări vreunul din cazanul fierbinte, îl trag ăia dinăuntru înapoi imediat! Nu-l știam, nu mi-a picat prea bine, dar bancul e bun și cel puțin nu-i exclusiv românesc, deși…
–-Întreaga întâlnire a fost un moment special, cu vinuri foarte bune și cu un interlocutor mai mult decât plăcut. Dr. Pande Lazarevski – un adevărat prieten al României și al vinurilor noastre, care la despărțire, întrebându-mă dacă ne putem spune pe numele mic, a ținut să-mi spună cu ochi calzi și strângându-mi mâna: here are extraordinary people, appreciate to be a Romanian, because your heritage, capacity and your country is blessed by God.
–-Lucrurile astea nu le auzi în fiecare zi și nu de la oricine. M-am simțit mai mândru, așa că spre seară, mergând la o degustare de soiuri exclusiv românești, m-am dus și mai încrezător.
Благодарaм, Панде!
Filiera balcanică va continua.
Cо голема почит,
PaCto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Crâmpoșia la ea acasă

Scris la 27 iunie 2015 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

–-Sambata, vreme de plimbare. Nu mai fusesem demult la Muzeul Satului (Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti”) de pe Kiseleff, asa ca m-am dus acolo.
–-Nu stiam ca am sa dau de Târgul de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel  si ca urma sa fie aglomerat, dar a fost mai bine. In diferite curti ale frumoaselor case vechi se aflau diferiti mestesugari unde, in afara de vanzare, chiar lucrau la covoare, ii, linguri, caciuli, opinci, picturi pe lemn, traiste, cojoace, veste si ilice si multe feluri de decoratiuni. Multi turisti straini, grupuri de copii din tara, dar si destui bucuresteni iesiti la o plimbare mai aparte. Recunosc, am avut si un gand ascuns… Voiam demult sa fac o sedinta foto acolo pentru cateva vinuri din soiuri romanesti. Asta n-a fost usor.
–-Am pozat cramposia Arezan de la M1.Crama Atelier din toate partile, dar mai cu fereala… Nu stiam daca am voie. Ce a iesit, vedeti aici.
–-Eram curios sa vad cum se prezinta vinul asta luat de la UnVinPeZi, deci vizita n-a fost prea lunga in muzeu. Ajuns acasa am vazut in pahar un vin de un verde-galbui timid, dar cu arome tipice de cramposie. Ceva grapefruit, dar si un pic de frunza de muscata. Apucase sa se raceasca spre 8-9 grade, asa ca era numai bun de testat.
–-Chiar daca termenul de “vin de vara” poate suscita contestari sau unele discutii, tinand cont ca e sec, lightbody, cu gust de citrice si fructe albe, cu aciditate destul de mare (se vede si in pahar) si mai putin forțos (extractiv) decat cel din 2013, in ciuda catorva note minerale, primeste la aproape 7 papioane, mai ales pentru postgustul agreabil si mediu ca lungime. Alcoolul de numai 11,5% si tonurile vesele il califica drept un foarte vioi vin pentru zile calde, deci… un placut vin de vara!
–-Puneti placinte cu branza langa cramposia asta, peste, legume sau orice “ciudatenii” asice, mezeluri light, va spun ca se descurca si sigur va vine cheful sa revizitati Muzeul Satului… e frumos, ingrijit, vegetatia e la deplinul potential si in doua ore puteti da un minitur unui tezaur.
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Pe urmele lui Dionysos

Scris la 24 iunie 2015 in Povesti despre vin | 2 comentarii

Cred ca toti am citit in copilarie Legendele Olimpului si ne aducem  aminte cu placere de Dionysos – zeul vinului si al desfraului, cel care umbla prin lume inconjurat de superbele nimfe si satiri. Viata lui era o petrecere nesfarsita, vesnic inconjurat de femei frumoase si vinuri bune, iar singura grija pe care o avea era sa aduca cu el vita de vie, astfel ajutand la raspandirea ei in lume.

Pentru ca, toata viata mi-am dorit da traiesc exact ca si Dionysos  si cel putin dintre prietenii mei nu stiu pe vreunul care sa-si doreasca altceva, impreuna cu Horia Hasnas - editor la Vinul.ro, am hotarat sa mergem pe urmele personajului sus amintit.

Asadar, vom pleca in Grecia, unde vom vizita cat mai multe crame, incercand sa descoperim cele mai bune vinuri grecesti. Ne vom axa pe soiurile locale (ma gandesc ca Dionysos , nu era mare iubitor de: Cabernet Sauvignon, Merlot, ori Chardonnay) si pentru a ne bucura impreuna cu voi – cititorii nostrii de acestea, vom incerca un lucru pe care numeni nu stiu sa-l mai fi facut vreodata!

In fiecare crama, impreuna cu Horia vom decide care este cel mai reprezentativ vin, vom cumpara o sticla si vom cere oenologului sa o semneze. Apoi, impreuna cu fotografiile facute acolo, o vom licita pe internet, plecand de la pretul de achizitie.

Bineinteles ca nu dorim sa transformam acest joc intr-o afacere, ci numai sa impartim frumoasa noastra experienta, cu cate un pasionat de vin.

Sper din tot sufletul, ca pana la intoarcerea din aceasta calatorie sa descopar exact vinurile pe care Dionysos le iubea atat de mult, pentru ca pe viitor, sa incercam asocierea lor cu femeile frumoase de la noi de acasa – de aceasta data!

Si mai doresc, ca dupa aceasta calatorie sa fiu capabil sa inteleg  pe deplin filozofia de viata a Zeului Dionysos pentru a putea trai precum a trait el, pana la adanci batraneti.

Asa sa-mi ajute  Zeus!

Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 1 din 7312345...102030...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori