Căldură și vin

Scris la 13 august 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Vara se presupune că se mănâncă puțin și subțire. Adică, multe legume, salate și carne slabă. Și vremea de afară, pentru noi (ăștia din sud), ne trimite spre astfel de dish-uri.
M-am conformat, am umplut frigiderul de verzituri și peşti, fructe de mare și alte leguminoase, dar degeaba! Dacă la 2-3 zile nu am în farfurie (măcar) ceva cărniță de pui, fac urât și zâmbesc charismatic precum Monica Macovei la reporteri, de zici că mă țin copcile de la operația de jos.
Așa că am scos wok-ul minune și am pus la încins tocătură de vinete, dovlecei și mici bucăți din piept de pui. Dau fuga-n beci și contrar tuturor regulilor de somelărie, încerc să asociez mâncarea cu vinul. Ce credeți că găsesc în beci? Surpriză mare! Unul din vinurile mele preferate și de care nu am scris deloc: Cayega, frate! Îl urc în bucătărie cu două mâini, ca pe un organ de transplant și-l așez cu grijă de chirurg  în răcitor.
Gata masa, dar nu și vinul rece. Îl adulmec, îl gust, dar nu era „în forma calificată” de băut.
A doua zi, seara, în așteptarea marei finale de Supercupă a Europei, am pendulat printre posturile tv și după ce-am constatat că avem prea mulți candidați la toamnă, că se joacă țonțoroiul la B1, că Gâdea se lăuda cu audiența, că Realitatea nu s-a hotărât cu cine să țină, iar la PROTV sar stropi din gladiatori, mă apuc să redegust cu mari speranțe vinul de la Tenuta Carretta, făcut 100% din struguri de Roero Arneis 2012.
Începe și meciu Real Madrid – FC Sevilla. Mă uit la componența echipelor și nu pot să nu-mi aduc aminte de bășcalia asupra frezei gel-ate a lui Ronaldo. Atmosfera de mare sărbătoare la Cardiff, ambiții mari ale celor două cluburi, tot ce trebuie pentru un mare regal fotbalistic (spaniol, de altfel). Eu m-am dumirit asupra culorii vinului: pal gălbui, cu mici și firave inserții verzui. Ei, nu dau bine să așez ceva mizilicuri și „frezatul” e la locul potrivit și înscrie pentru 1-0, băgând cracul printre fundaș și portar, în stil de mare atacant. M-a cam surprins, dar nu și aroma arneisului, plin de flori albe de vară, citrice și ierburi uscate. Tare plăcut. M-am grăbit să gust mai repede, pentru că se-ntețise meciul și rămâneam iar cu notele de degustare în aer. Și bine am făcut, pentru că după pauză, iar apare gel-atul în prim plan și șutează impecabil, astfel că-i moaie mâinile cui credeți?… Lui Beto, ăla de respira greu până acum 2 ani la CFR Cluj. 2-0 pentru Real și vinul începe să-mi spună din ce în ce mai multe… În primul rând e elegant, cu tot ce trebuie pentru un vin alb de vară: proaspăt, catifelat şi armonios din punct de vedere al alcoolului (13%) cu aciditatea, cu gust de fructe tropicale, dar mai ales de citrice moi, coapte, dar şi măr verde. Post gustul nu e chiar lung, dar pot acorda +7,5 papioane cu mâna pe inimă.
Concluzia e că e mai bine să-l ai pe Ronaldo în echipă și un vin bun în casă.
Aşa se încheie o seară cu echipe mari într-un meci frumos și un vin pe care-l recomand celor care iubesc vinurile albe întro- perioadă a campaniei Vara în Alb …cu Vinuri Albe!
Cu bine,
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Săptămâna iberică

Scris la 3 august 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

De ceva vreme se tot scrie despre oferta de vinuri a celor de la Lidl. Funcţie de oferte, apar vinuri care pot stârni interesul, fie că sunt ieftine, fie că sunt mai bune, dar cel puţin diverse. Există public băutor şi cititor şi pentru aşa ceva.
Ce mi se pare lăudabil pentru acest supermarket este că pentru piaţa românească a apărut o diversitate de produse alimentare cu specific internaţional. N-or fi ele cele mai gourmet produse, dar măcar mai schimbăm “aerul” şi dacă n-am apucat să călătorim prea mult în lume, totuși, ne vin sub nas produse cu specific grecesc, italienesc, american, spaniol, indian etc.
Citind pliantul de la Lidl cu oferta Săptămânii Iberice, am fost și eu curios să văd câteva din specialitaţile propuse, dar mai ales cartea de reţete pentru tapas şi toate ciudăţeniile de brânzeturi, măsline umpute cu diverse, cârnaţii chorizo, dar şi variantele de peşte, mai ales fileul de anşoa, după care ma înebunesc. La vinuri nu m-am băgat, pentru că are cine să scrie, însa ţineam minte că am în beci un vin pe gustul meu.
Până s-a răcit bine vinul, mi-am amețit pofta cu mizilicuri spaniole, cu curmalele învelite în jamon și brânza maturată care au  fost la înălțime și mi-au făcut așteptarea verdejo-ului de Rueda Bodegas Protos ceva mai ușoară.
De abia după ce a fost gata felul principal am dat atacul decisiv, atunci când au fost gata tortilla cu pui și legume. Dar să revenim la vin.
Verdejo este soiul meu preferat de vin alb spaniol. Mihai O. știe asta din excursia către Rioja spre #DWCC, că pe unde l-am prins, nu l-am iertat și ori de câte ori Crama Borha participă la GoodWine, nu plec fară să cumpăr vinul ăsta de la ei. Culoarea lui Protos din verdejo este galben-aurie cu mici tente verzui. Miroase bine a ierburi, dar și a ananas și alte fructe tropicale. E îmbietor, iar dacă e bine răcit, reprezintă un deliciu, pentru că îți oferă o paletă largă de fructe citrice (dar și ceva din pepenele galben), fiind  elegant, cu aciditate domoală, dar și mineralitate. Eleganța vine și din catifelare, dar și de la alcoolul perfect așezat (13%), iar în asociere cu clătitele mele cu pui, legume, omletă cu cartofi și câteva frunze de babyspanac, vinul te poate duce spre meandrele concretului… , adică 7,5 papioane din 8, iar dacă vă întâlniți cu el, daţi un semn de feed-back, că sunt curios.
După cum se vede, cititul începe să coste, dar un tur spaniol pe masă poate aduce mici satisfacții când afară sunt aproape 36 grdC.
Încercați si voi.
Cu bine,
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Illustro

Scris la 1 august 2014 in Povesti despre vin | 2 comentarii

Week-end plin în urmă cu două săptămâni la mare.
Recital gastronomic, revedere cu prieteni dragi și degustări multiple de vinuri, care au pus ficații la grea încercare, cu tot cu fainoșag.
Într-una din zile ne-am pus serios pe studiu alături de Cătălin A. si Cătălin M., luând în serie sticlele, precum popicele la bowling.
Una din ele s-a lăsat mai greu și am tratat-o ca pe o teză sau cel puțin lucrare de control, studiind-o, atât pe timp de zi, cât și pe înserat. E vorba de Illustro Rezerva alb 2011, provenită de la frații noștri de peste Prut, de la crama F’autor. O combinație de chardonnay, reiesling de Rhin și sauvignon blanc, iar primul lucru care te atrage este eticheta sticlei cu inserția de tip hologramă, destul de atrăgătoare și neobișnuită.
Pe timp de zi, la lumina soarelui și bine răcit nu ne-a spus prea multe, chiar dacă asocierile culinare au fost multiple. Fie scoici cu sos picant, bucațele de pui fripte, biban de mare, midii, pizza sau alte delicatesuri. Și pentru ca licoarea a fost baricată 12 luni, vinul trebuie mai întâi aerat. Dacă nu-și ia macar 20-30 de minute de aer, se deschide destul de greu. Apoi, trebuie sa vă spun ca nu trebuie servit la mai puțin de 10-11 grdC, pentru ca nu-și dezvaluie pedeantregul aromele. Și nici prea cald nu trebuie sa fie mediul în care se degustă, pentru că de abia seara pe racoare se destăinuie definitiv.
Așa că am așteptat apusul soarelui în acorduri de saxofon de la Marttinez și alături de o farfurie de rapane cu sos de brânză, întregul cupaj a început sa ne vorbeasca în mod franc despre cele 60% chardonnay, 25% sauvignon și restul riesling. Nu zic să nu încercați și o rețetă simplă de-a amicului Costăchel, care ar fi mers la fel de bine. Illustro e un vin cu destulă complexitate, care necesită ceva conditii speciale ca să poți ajunge la aromele dulcege și mieroase de caisă și pară coaptă vanilată, dar și miere de salcâm. Totul e structurat destul de bine și cele 12,8 vol. alcool se descurcă armonios. Nu e un „vin de cursa lungă” pe căldurile astea de amiază, ci un vin robust care se bea liniștit, cu geaca pe tine la malul mării, în care lumănările aprinse, valurile din marea beznă și muzica din ce în ce mai molcomă îl fac și mai plăcut, iar înainte de al treilea pahar te anunţă politicos, ca un ilustru, că-i rost de somnic.
Noapte bună Illustre, ne mai întâlnim noi, dar data viitoare vin cu lecțiile făcute.
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Rieslingul de Rhine (aparut in revista vinul.ro)

Scris la 31 iulie 2014 in Povesti despre vin | 2 comentarii

Dacă tot ne aflăm în campania “Vara în Alb”, am hotărât ca astăzi să vă vorbesc despre un vin care ocupa un loc special în inima mea, şi anume Rieslingul.

Cu toate că numele lui este pur şi simplu Riesling, în titlul acestui articol l-am numit Riesling de Rhine, pentru a nu fi confundat cu Rieslingul Italian, soi foarte răspândit în ţara noastră, dar care nu oferă nici pe departe vinuri cu o complexitate atât de mare şi o evoluţie atât de frumoasă în timp.

Rieslingul, este soiul predominant din sudul Germaniei, cultivat în zona râurilor Rin şi Mosel şi este considerat de mulţi experţi cel mai nobil soi alb. Un sezon lung de dezvoltare şi apariţia botrytis-ului (mucegaiul nobil) ajută la producerea celor mai bune vinuri dulci din lume. De la Beerenauslesen (BA) şi Trocken-Beerenauslesen (TBA) vinuri foarte dulci din struguri culeşi târziu, până la cele demidulci sau demiseci precum Spatlesen şi Auslesen toate sunt excepţionale şi se maturizează cam în acelaşi ritm cu vestitele vinuri de Bordeaux. Dar, bine este că aceste rieslinguri vechi pot fi totuşi cumpărate la preţuri mai mult decât rezonabile.

Ce îmi place cel mai mult la aceste vinuri, este faptul că deşi sunt dulci, au o aciditate extraordinară ce te face să nu simţi acea dulceaţă apăsătoare. Ba din contră, alături de aromele pline de fructe exotice şi tăria alcoolică scăzută (7-11%), aceste vinuri sunt deosebit de plăcute şi răcoroase. Pot fi asociate de la carne albă, la fructe de mare, dar eu le prefer alături de mâncăruri condimentate, sau pur şi simplu ca vinuri aperitiv.

Acum, o să vă descriu cu cuvintele mele, un Auslese proaspăt din 2012, pentru a ştii la ce să vă aşteptaţi în momentul când deschideţi prima sticlă de Riesling adevărat:

Josef Reuscher Erben – Piesporter Goldtropfchen Auslese 2012

Este un riesling relativ ieftin – 5-6 euro/sticlă, din zona Mosel, cu o tărie alcoolică de 7,5%.

Culoarea este galben aurie şi foarte strălucitoare, de unde deducem desigur că aciditatea este ridicată (producătorul zice că ar fi de: 7,7 g/l)

Nasul debutează cu arome de miere de tei şi fructe (piersici, pere, gutui şi papaia). Apoi, continuă cu o uşoară mineralitate, puţin fân şi o abia perceptibilă undă de gaz. Aceste arome, mie personal îmi dau impresia că vin în straturi şi te fac să nu vrei să îndepărtezi paharul de la nas, aşteptând ca alte şi alte arome noi să iasă la iveală, iar şi iar…

Gustul: este în acelaşi ton cu aromele, mierea fiind cuvântul de ordine, apoi simţi parcă cum fructele dulci îşi fac încet loc. Deşi vinul este demidulce (zahăr rezidual 74,2g/l), nu lasă această impresie din cauza acidităţii mari, senzaţia oferită fiind una fresh şi sprinţara. Este un vin foarte echilibrat, cu corp şi o structură frumoasă, catifelat şi cursiv. Are un final foarte lung şi persistent. Un vin extraordinar de plăcut, uşor şi foarte băubil. Îţi poate bucura orice seară de vară, alături de mâncare, sau pur şi simplu ca vin aperitiv alături de prieteni. Ce să mai spun, mi-ar place că fiecare dintre voi, să încercaţi măcar o dată un Riesling, dacă nu aţi făcut-o până acum. Pentru că  eu de când l-am descoperit, sunt practic îndrăgostit de acest vin şi nu vreau să ne mai despărţim vreodată în această viaţă!

Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Piţi cu Charme

Scris la 28 iulie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Prin bunăvoinţa prietenilor de la M1 Crama Atelier, am primit o sticlă de Charme de la Mer Traminer 2013, ultimul roze scos pe piaţa de către aceştia.

De la început vreau să vă spun că m-a impresionat design-ul sticlei, fiind atât de atrăgător, că îţi vine să cumperi aceasta sticlă fie şi numai să o ai în vitrină. Felicitări creatorului!

Vinul are culoarea foitei de ceapă, strălucitoare (graţie acidităţii mari – de 6,35 g/l).

Aromele sunt extraordinar de frumoase, curate, începând cu trandafiri de dulceaţă, caise coapte, pepene galben până la tot felul de fructe exotice şi flori parfumate.

Gustul este în acelaşi registru cu aromele: caise coapte urmate de o mineralitate plăcută, care îi dă vinului în caracter fresh, răcoros. Este echilibrat (alcoolul – 13,5% nu iese în evidenţă), plăcut de băut şi are un final destul de lung. Din cauza acidităţii ridicate, nu prea am simţit în gust senzaţia de dulce (vinul fiind demisec – zahăr 7,2g/l), cu toate că nici dacă ar fi avut mai mult zahăr nu m-ar fi deranjat. Ba dimpotrivă, eu fiind un iubitor de Rieslinguri de Rhine cred că, încă câteva grame în plus de zahăr ar fi făcut acest vin extraordinar şi mai plăcut şi mai exotic!

Oricum, salut apariţia acestui vin pe piaţă şi la mine în răcitor! Cred, că nu o să aibă prea mulţi rivali vara aceasta pe litoral, fie că este vorba de restaurante, cluburi, sau baruri de pe plajă. Asta nu înseamnă că nu merge la un grătar cu prietenii, ori seara în Centrul Vechi al capitalei de exemplu. Eu l-am încercat acasă foarte bine răcit, în compania unui preparat numit “cocoşel năduşit la cuptor” cu care a mers excelent.

În schimb că să fiu sincer până la capăt, gândul m-a dus permanent la o seară fierbinte de vară în compania unei “Piţi”, ori mai multe. Fie ea “Piţi Clasico” care merge cu şampanie, “Piţi Clubing” care răspunde la vodcă cu Red Bull, sau “Piţi Cultura”care-l iubeşte pe Eminescu, bine-nţeles cel de pe “hârtia de 500″, toate ar aprecia acest vin. Iar eu, să nu fac decât să mă uit cum această licoare minunată o răcoreşte pe iubăreaţa Piti că o briză uşoară, catifelată, apoi îi schimba culoarea din obraji, o înfierbânta toată ca pe o pasăre de pradă ce sare cuibărindu-mi-se în braţe, apoi topindu-se uşor precum vata de zahăr pe băţ. Să o ţin aşa strâns la piept şi să privesc cum i se caţără dragostea în suflet, cum hainele-i alunecă uşor, apoi…

Vise frate, vise!

Bogdan

 

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 1 din 5212345...102030...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori