Super picnic la Avincis

Scris la 30 iunie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” – povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Eleonora Rusu
–-De regula, ziua de Rusalii (pe langa implicatiile religioase) inseamna un week-end prelungit, in care mai tot omul ‘’fuge’’ pe undeva intr-un mini-concediu. Tot cu ocazia acestei zile Crama Avincis are frumoasa traditie de a organiza un picnic, in cadrul caruia oaspetii pot vizita crama, afla informatii tehnice si pot degusta vinurile produse cu multa pasiune de Ghislain – tanarul si talentatul oenolog al cramei.
–-Avand in vedere ca nu vizitasem inca acest loc despre care auzisem doar lucruri la superlative, am decis ca anul acesta sa imi planific concediul astfel incat pe 20 iunie sa pot raspunde ‘’prezent’’ la invitatia primita.
–-Dupa un urcus usor aventuros pe dealurile din zona Dragasaniului, unde un 4×4 ar fi fost ideal, am ajuns la crama unde, inca de la intrare, prima impresie a fost ‘’wow!!’’. Am intrat pe un domeniu  foarte intins, perfect ingrijit, cu un gazon impecabil, inconjurat de vita de vie la fel de bine intretinuta. Cladirea cramei este construita intr-un stil futurist, extrem de modern si include posibilitatea de cazare in apartamente luxoase, sala spatioasa de degustare, zona de restaurant/caternig, zona de vinificatie, zona de maturare si o terasa foarte mare unde erau amplasate mesele pentru invitati.
–-Undeva la cca. 300 m de terasa se putea observa Vila Dobrusa, renovata in stil clasic, avand alaturi o piscina desprinsa parca din filme, imagine ce imbina foarte armonios stilul clasic al casei cu aspectul modern al domeniului. Privind in ansamblu locul, ai fi putut crede ca este o ‘’hacienda’’ luxoasa undeva in America de Sud..
–-Dupa un tur al domeniului, a urmat si turul cramei in zona de receptie struguri si vinificatie. Primul aspect sesizat a fost curatenia impecabila. Utilajele si numeroasele tancuri de inox amplasate in acea zona erau noi, moderne si acopereau cu brio capacitatea de productie a Cramei. Nu am avut ocazia sa vizitam si zona baricurilor dar sunt sigura ca ca era la fel de moderna, curata si bine organizata.
–-O data turul terminat, ne-am instalat cu totii comod, pe terasa, pentru a savura un pahar de vin – fiecare dupa preferinta. Pentru inceput au fost oferite pentru degustare doua vinuri albe (un cupaj Muscat/Tamaioasa si Domnul de Roua in Alb) ambele proaspete, cu arome intense si  aciditate sustinuta, numai bune pentru savurat in acea zi calduroasa, un rose si un rosu (CS 2013) cu un corp /tanin mediu si o aciditate relativ ridicata, ce prezenta arome de fructe negre proaspete.
–-Ceva mai tarziu, dupa deschiderea bufetului, au putut fi degustate la bar si alte etichete. Eu am ales, in ciuda caldurii de afara, sa revad Pinot Noir-ul 2013 care mi-a placut foarte mult cu ocazia unei alte degustari – un Pinot cu corp mediu, tanin copt si catifelat, arome intense de fructe rosii, si aciditate foarte buna.
–-Cum insa tot ce este frumos se mai si termina, am savurat pana la capat paharul de pinot noir, mi-am luat “La revedere” de la gazdele atat de amabile si primitoare, am mai dat un tur rapid si am plecat spre casa propunandu-mi sa revin cu prima ocazie. La final de zi, impresia cu care am ramas este ca locul in sine, vremea, vinurile si mai ales revederea cu multi prieteni au contribuit la crearea unei atmosfere extrem de placute si relaxate.
Cheers!

{lang: 'ro'}
Comenteaza

In vizita la Midalidare Estate

Scris la 28 iunie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
–-La editia din aceasta primavara a targului de vinuri Goodwine, am participat la o prezentare a cramei bulgare Midalidare Estate. Desi am apreciat o parte dintre vinuri, atentia imi fusese atrasa si de resortul apropiat de crama, cu elemente de interes pentru familiile cu copii  (rezervatie naturala, lac natural cu posibilitati de pescuit, trambuline, terenuri de sport-tenis, fotbal) pe langa posibilitatile de relaxare specifice spa-urilor (piscina inchisa, saune, masaj, wine-therapy).  Cum minivacanta de Rusalii parea un bun prilej de vizitare, am si demarat tratativele de rezervare (nu inainte insa de a lega vizita la Midalidare de alte popasuri la doua obiective de interes din tara vecina: Arbanasi si crama Villa Yustina).
–-Timpul a trecut destul de repede, astfel ca pe 19 iunie la ora 12 am ajuns la Midalidare Hotel & Spa din localitatea Mogilovo, aflata la mica distanta de Stara Zagora, intr-o zona deluroasa si foarte linistita.
–-Cum cazarea se facea abia la ora 14, am studiat harta cu obiectivele din zona si am hotarat sa incepem cu vizita la crama, ca sa nu mai pierdem timpul, ca resort-ul ca resort-ul, dar obiectivul real tot legat de vin era.  La poarta cramei suntem intampinati de un nene musculos, care intr-o engleza de Valea Traciei ne spune ca mai avem de asteptat pana la ora 13 cand incepe turul organizat al cramei. Soarele arzator si lipsa completa a umbrei din zona exterioara cramei, ne fac sa ne indreptam atentia spre alt obiectiv (muzeul vinului), care teoretic pe harta amintita aparea ca fiind in celalalt capat al localitatii. Ajungem relativ repede, dar nu dam decat peste o “kasi za gosti” sau cel putin atat am inteles de la cei de la intrare.
–-Ne intoarcem la crama si intram, dupa achitarea biletelor de intrare (7 leva/persoana) fiind preluati de o domnisoara ce avea sa fie ghidul nostru prin cladirile care adaposteau tank-urile din inox, sala baricurilor, muzeul vinului (in sfarsit!) si bineinteles sala de degustare.
–-In primele doua cladiri butoaiele rotative si picturile murale cu iz local erau elementele aparte, restul fiind cele obisnuite in astfel de locuri.
–-Muzeul vinului avea trei sali: in primele doua erau unelte arhaice utilizate in toate etapele prelucrarii strugurilor, costume populare din zona, fotografii cu diverse etape ale obtinerii vinului. Ultima sala era cea mai interesanta, cu mostre de vita de vie si sol, cu posibilitatea de a urmari la microscop diversi daunatori ai vitei de vie, cu medalii si diplome obtinute de vinurile cramei si chiar monitoare unde puteai sustine teste de verificare a cunostintelor in domeniul enologiei.
–-Iesind in curte am remarcat cate unul sau doua randuri de vita de vie din toate soiurile de struguri plantate pe cele 160 ha (nu toate pe rod insa) detinute de crama Midalidare. Proprietarul rus al cramei ce locuieste in Kazahstan a vrut sa fie unic in Bulgaria, astfel ca a dorit sa fie plantate numai soiuri internationale si niciun soi bulgaresc!  Astfel strugurii rosii sunt Cabernet Franc si Sauvignon, Malbec, Mourvedre, Syrah, Petit Verdot,  Pinot Meunier si Pinot Noir.  Albele sunt reprezentate de Viognier, Sauvignon Blanc, Pinot Gris, Semillon, Riesling, Traminer si Chardonnay.
–-Insetati, ajungem si in sala de degustare un prim semn rau a fost ca Enomatic-ul era defect.  Vinurile albe si roze-ul (Midalidare Traminer 2013, Riesling 2012, Chardonnay Calista 2013 baricat, Carpe Diem Rose 2015 CS + Syrah) au fost servite la temperaturi cu circa 4-5 C mai mari decat ar fi trebuit, astfel ca impresia lasata nu a fost prea grozava per ansamblu. Merita amintite totusi Riesling-ul 2012 care avea ceva tipicitate de soi si Chardonnay-ul, ambele finute si care au iesit in evidenta cu toata temperatura nepotrivita.
–-Rosiile propuse la degustare mi s-au parut un pic cam tinerele (Midalidare Merlot & Cabernet Franc 2014, Cabernet Sauvignon & Petit Verdot 2014, Mogilovo Village 2013, Grand Vintage Malbec 2014) si cam toate aveau ca element comun un persistent gust… sarat, mineralitatea solului fiind (se pare) extrem de intensa. Chior in tara orbilor am considerat ca a fost Mogilovo Village 2013, un asamblaj de Cabernet Sauvignon, Merlot si Petit Verdot , fructat, cu ceva ciocolata (si bineinteles sare, dar parca mai putin evidenta ca la restul) singurul vin cumparat de altfel.
–-Paradoxal vinul care ne-a placut cel mai mult aveam sa il descoperim la restaurantul hotelului. Este vorba de Rose de Mourvedre 2015, un roze cu numai 12% alcool, usor fructat, cu aciditate medie si care servit la temperatura potrivita s-a dovedit un vin de vara excelent pe caldurile din acel moment. Nu cred ca trebuie sa mai precizez ca lista de vinuri din restaurant era formata exclusiv din vinurile cramei Midalidare, toate cu un adaos de bun simt (maxim 20 %).
–-Per ansamblu este interesant conceptul enoturistic tot mai des intalnit la sud de Dunare, cu crama apropiata de o unitate de cazare confortabila, prevazuta cu posibilitati de petrecere a timpului liber, atat pentru adulti cat si pentru copii, un exemplu de urmat pe scara mai larga si la noi.

 

 

 

{lang: 'ro'}
Comenteaza

BBQ Party în Valea Traciei

Scris la 23 iunie 2016 in Povesti despre vin, Slider | Un comentariu

–-Primesc pe Facebook invitația la urmatorul eveniment:
18. June 2016  – Folklore BBQ Party In The Park – Vineyars – la Villa Yustina din Bulgaria (Va invitam sa petreceti alaturi de noi o zi de neuitat în frumosul peisaj al munților, în inima podgoriilor noastre, cu o mulțime de muzică populară și dansuri. Veniti cu haine ușoare, pantofi confortabili și o stare de spirit foarte buna! Meniul “Stilul Vintage”  Salate – castraveți, roșii, ardei, masline, fasole verde, bame, fasole roșie, orez cu ierburi proaspete, lămâie și ridichi, cartofi salată și smântână Dijon. Aperitiv – brânză în folie “Fondue”. BBQ de bază – fripturi de pui, cotlet de porc, păstrăv prăjit, dovlecei, vinete, ciuperci și morcovi.Desert – fructe de sezon. Vinuri: Blanc, Rose și Rouge Series “Vila Iustina” 2015.Preț:38 leva. Clar, deci, mergem!
–-Încă de la GoodWine (în urma masterclass-ului la care participasem) îmi propusesem să vizitez crama și resortul de la Midalidare și pentru că Villa Yustina nu era foarte departe, am confirmat participarea.
–-Villa Yustina o mai vizitasem în octombrie anul trecut cu ocazia #DWCC Plovdiv și apucasem să-mi fac prieteni acolo, pe Krassimira si Stanislav. Țineam minte de-acolo un vin care mi-a plăcut mult, poate și datorită rezonanței… Monogram (blend din mavrud 60 % și rubin 40%).
–-Plecați din Arbanasi, am ajuns cu ceva întârziere pentru că am vrut să ajungem mai întâi la hotelul Estera (din apropierea localității Perushtitza, încă nedat complet în folosință) să lăsăm bagajul și să iau cu mine ce aveam de luat pentru gazde și apoi la party-ul organizat în vie.
–-Se cuvine să fac o scurtă paranteză…
–-Cunoscându-i pe cei de la Yustina, le-am recomandat cu două luni în urmă să participe cu probele lor de vinuri la concursul IWCB, chiar dacă se suprapunea cu un alt concurs organizat la Sofia. Au acceptat și bine au făcut, pentru că la concursul nostru desfășurat la Focșani, au cucerit o medalie de aur (pentru rozeu-ul Yustina) și una de argint pentru un vin din traminer. Știind că la mijlocul lui iunie voi merge în Bulgaria, la Gala IWCB de la Palatul Bragadiru am luat cu mine diplomele pentru ei.
–-Dirijați de Krassimira am ajuns în vârful dealului de unde puteai vedea cele 40 de hectare de vie, unde aproximativ 75-80 de oameni, apropiați ai cramei, dansau și chefuiau la mesele îmbuibate sub umbrele. Să fi fost vreo 35 de grade, dar nu cred că a contat, pentru că din boxele mari instalate duduia o muzică pe alocuri comună cu a noastră. Tonul jocului popular pe iarbă era dat de câțiva instructori veniți din Plovdiv ce adunasera mulți amatori de dansuri populare ce purtau tricouri cu modele naționale Ludi Mladi. Mi-a plăcut ideea, pentru că se adunau în hore copii, tineri și adulți trecuți bine de 40 de ani.
–-Am fost primiți de propietarul cramei – Milko Tsvetkov, de directorul lor general – o doamnă ce știa bine engleza, anunțându-i că le-am adus cele două distincții de la concursul românesc, dar și tradiționala bășică cu brânză de burduf, nelipsită din valiza mea de #winelover.
–-La câteva minute după ce am apucat să gustăm din vinul alb și celebra shopska, o auzim pe Krassimira că pomenește ceva de delegația venită din România care  a adus premiile pentru crama lor și că pe mese va sosi tradiționala brânză românească fermentată. Lumea înălța paharele în spre noi, zâmbeau și ne întrebau cum se spune nazdrave pe românește. Ne-am simțit cam bine, trebuie să recunosc și după încă două-trei dansuri în cerc, drept mulțumire, DJ-ul de la butoane, în ciuda faptului ca IWCB-ul s-a ținut la Focșani, a pus o cunoscută melodie populară românească: Mărioară de la Gorj(iii). Recunosc că s-a cam umflat tricoul pe mine, dar cred că a fost și de la roseul ce se tot turna în pahare… cel medaliat. Merita medalia, pentru că era un vin foarte bun, făcut din cabernet franc și syrah, cu de toate la el si foarte echilibrat.
–-În toiul distracției și al jocului copiilor la furtunul de apă (tonul l-au dat ai noștri), mă ia pe după umeri Milko (asemănare șocantă cu Băse), și-mi spune că e mare fan fetească neagră!!! Eu venisem cu o sticlă de fetească Divinitas pentru Krassimira, dar de unde să știu că Milko e fan? Și-mi zice cu cuvintele lui că are alocate pentru plantat  0,5 hectare special pentru fetească neagră!!!… și că Ion Vlădoi l-a trimis după clone prin Italia… Mi-au înțepenit dovleceii în gură! Nu numai că era fan fetească neagră, dar chiar se interesase serios și nu înțelegea cum de nu găsește ce are nevoie in România. Mi-a cam pus soarele-n ochi, găsindu-mă într-o situație de greshka și-am promis să mă interesez rapid și să-i dau răspuns. Fetească neagra în Thacian Valley?! Mie mi se pare cam tare!


–-Petrecerea continuă…. dar noi eram cam epuizați, iar eu aveam de condus van-ul încă vreo 8-10 kilometri, așa că ne-am pupat cu toată lumea care se mai ținea pe picioare de la atâtea dansuri și-am dat fuga să revizitez crama, dar mai ales să cumpărăm vinuri. Și alb și roze și roșu (Monogram, desigur).
–-I-am mulțumit Krassimirei pentru invitație, găzduire, pentru party-ul organizat și pentru cadouri pe toți obrajii, primind în schimb promisiunea că va face tot posibilul să vină la București pe 27 August, la #winelover hangout.
–-Pentru mine a fost o zi de ținut minte, în care ne-am simțit minunat între prieteni mai vechi și mai noi, cu vinuri bune și oameni luminoși de la care avem încă de învățat. Nici nu e așa de greu.
–-Dovizhdane, Villa Yustina!
–-RaSto

English version –––––––––––––––––––––––––––-
–-BBQ in the Thracian Valley
–-I received the invitation for this event on Face Book:
18. June 2016 – Folklore BBQ Party In The Park – Vineyards – at Villa Yustina in Bulgaria (We invite you to spend with us an unforgettable day surrounded by beautiful mountains, in the middle of our vineyards, with folk music and dancing. Bring comfortable clothes and shoes, together with good mood! The Menu, ‘’Vintage style’’ salads: cucumbers, tomatoes, green pepper, olives, green beans, red beans, rice with fresh herbs, lemon, radishes, potato salad and Dijon cream. Appetizers – ‘’Fondue’’ cheese. Basic BBQ: chicken grill, pork chops, grilled trout, zucchini, eggplant, mushrooms and carrots. Desert: season fruits. Wines: Blanc, Rose and Rouge Series ‘’Villa Yustina’’ 2015. Price 38 Leva. We must definitely go!
–-Ever since GoodWine (after the masterclass attended there) I wanted to visit the Midalidare Resort and Winery so, since Villa Yustina was not far away, I confirmed my participation to the event.
–-I had visited Villa Yustina previously, in October 2015 with the occasion of #DWCC Plovdiv and I was already familiar with Krassimira and Stanislav. I remembered well a wine I liked very much, maybe also due to it’s name …Monogram (blend of Mavrud 60% and Rubin 40%)
–-A short clarification is needed….
Knowing the staff from Yustina, I had recommended them two month before to take part in IWCB and register their wines for the competition which was taking place at the same time as another wine contest organized in Sofia. It proved to be a very inspired suggestion since they have won two medals: Gold for Yustina Rose and Silver for a Traminer.
Knowing I will visit them in June, I collected for them the Awards which were handed out at the IWCB Festival at Bragadiru Palace.
–-Arriving at the Winery, we were led by Krassimira on the top of a hill from where we could see the whole 40 ha of vineyards where around 75-80 people were dancing and having a great time under the umbrellas, around tables abundantly filled with food. The temperature must have been around 35 degrees Celsius but it did not seem to matter because the music was playing out loud, in a style somehow similar to our folk music. The folk dance taking place on the lawn was coordinated by a couple of instructors from Plovdiv who gathered around them a lot of people wearing national blouses with Ludi Mladi prints. I liked the fact that children, adults as well as people well over 40 were all dancing together.
–-We were welcomed by the owner of the Winery – Milko Tsvetkov and the General Manager – a lady who spoke english very well and to whom we handed over the two distinctions won at the wine contest in Romania together with a ‘’complementary’’ piece of traditional Romanian fermented cheese (Burduf) which I always cary in my #winelover suitcase.
–-Shortly after we tasted the white wine and the famous shopska, we heard Krassimira mentioning something about the Romanian delegation who brought the Awards received by their Winery and that they will serve a traditional Romanian fermented cheese. All around people were smiling friendly at us, raising their glasses and asking us how to say ‘’ nazdrave’’ in Romanian. We felt happy and proud, especially when, after a couple more traditional dances, the DJ played a Romanian folk song “Mărioară de la Gorj(iii)”. I must admit I was overtaken by the atmosphere …maybe also due to the Gold Medal Rose wine poured constantly into the glass. It deserved that medal as it was a very good wine, made of Cabernet Franc and Syrah, very fresh, fruity and well balanced.
Thacian Valley?! Mie mi se pare cam tare!
Right in the middle of a water hose play (started by our team) Milko grabs my shoulders saying he is a very big fan of Feteasca Neagra! I had brought a bottle of Feteasca Neagra from Divinitas for Krassimira but how could I guess that Milko is also a fan?! He told me that he will plant 0,5 ha with Feteasca Neagra and that Ion Vladoi has sent him after clones in Italy. I was absolutely surprised!! Not only because he was seriously interested in this but also because he was confused he couldn’t find the clones in Romania. I didn’t feel so good about this and I promised him I will try to find out more information on the subject. Feteasca Neagra in the Thracian Valley?! Seems pretty cool to me!
–-The party goes on …but we were quite exhausted and I still had to drive the van back 8-10 km so, we kissed good by everyone who was still standing after all that dancing and headed for Winery in order to see it but also to buy some wines. White, rose and red (Monogram, of course).
I thanked Krassimira for the invitation, the party and the warm welcome, making her promise she would do her best to come to Bucharest on the 27th of August for the #winelover hangout.
–-For me this was a day to remember! We had a great time among newer or older friends, with good wines and nice people from whom we still have a lot to learn. This is not too hard.
––Dovizhdane, Villa Yustina!
––RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Caloian la Arbanasi

Scris la 21 iunie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-În week-end mi-am propus o scurtă excursie la două crame din Bulgaria. În drumul nostru, vineri seara ne-am oprit repede la Arbanasi și după o cină rapidă cu pârlinca included, pe răcoare, am deschis un vin din traistă: zinfandel Caloian.
–-Un apropiat al gazdei noastre, un bulgar de 60 de ani, ne-a întrebat de unde suntem și s-a mirat că bem un vin bulgăresc…. Kak taka? Când i-am spus că venim din România și vinul e tocmai din Oltenia profundă, s-a pus pe un zâmbet larg. Omul a început să ne vorbească într-o română din aduceri aminte, pentru că studiase un an la Iași și 6 la București arhitectura. Danko Dancev a dat să ne explice partea frumoasă a tinereții sale în căminele studențești până la absolvirea din 1980 și a insistat să ne pună la curent cu faptul că denumirea de Caloian este de proveniență bulgară. Am ascultat cu răbdare partea de istorie …. cu multe cuvinte italienești (Danko părăsind Bulgaria imediat după terminarea facultății, cutreierând mai multe țări). De obicei, arhitecții ar trebui să știe istorie, iar omul chiar le zicea bine, mai ales că eram la puțini kilometri de vechea capitală a celui de-al doilea țarat bulgar, în care Ivan Kaloian, a avut un rol important în istoria lor, dar și în cea religioasă.
–-Am dat-o și noi la întors că obiceiurile vechi românești de la nord de Dunăre, care au multe influențe balcanice… că Sărbătoarea Caloianului, că aducătorul ploii…. hop-țop și eticheta pe vin. Dă-i cu istoria, cu amintirile, cu vorba lungă, cu poveștile… cu un  vin de vară și nah… că s-a terminat sticla! Simplu, direct și vesel, așa cum trebuie să fie un vin vioi pe căldură, dar… ediție cam limitată. Cum se zice… să mai fi fost, dar arhitectul nostru a promis să ne invite la sfărșitul lui noiembrie, când e vinul lui gata, neapărat să-l vizităm.
–-Cum în același week-end relațiile dintre președinții noștri sufereau o sincopă pe motiv de nimicuri cu NATO, m-am gândit să salvez situația diplomatică promițând că revenim. La urma urmei, e un loc unde tot mai mulți români serbează des Ziua noastră Națională.
–-Nazdrave! RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

                      Pe urmele vinurilor antice. Episodul 2.                     Coasta Amalfitana

Scris la 14 iunie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit pentru moment de soiurile antice, prefiloxerice, nealtoite pe radacini americane. Daniel este general manager la o firma de consultanta din Sibiu.
–-Coasta Amalfitana se afla in sudul peninsulei Sorrento care separa Golful Napoli, la Nord, de Golful Salerno, la Sud. Intre localitatile Positano si Vietri  Sul Mare serpuieste o sosea foarte ingusta, de coasta, in care traficul este greoi din cauza italienilor care se incapataneaza sa pastreze doua sensuri si a turistilor care  ajunga  acolo cu masini cat mai mari (in special americanii care inchiriaza masini imense). Localnicii, insa, cunosc “lectia” si conduc, la orice varsta, scutere.  Dar chinul condusului si asteptarii in trafic se transforma intr-o placere datorita frumusetii de neegalat a peisajelor mare si munte, putand vedea prelungirea peninsulei Sorrento faimoasa insula Capri.
Intreaga zona este una de basm si face parte din Patrimoniul Mondial Unesco. Este faimoasa pentru turism, dar si pentru Bambagina (un fel de hartie folosita in Evul Mediu), Limoncello si Alici di Cetara. Peisajele generoase au fost decorul perfect pentru scene din numeroase filme (printre care “Under the Tuscan Sun” pe care sunt sigur ca iubitorii de vin l-au vazut).
Restaurantul Bacco(Bachus in Italiana) se afla in Furore, vis-à-vis de Crama Marisa Cuomo, undeva la 300 de metri peste nivelul marii cu o vedere panoramica de invidiat.
Este un restaurant slow food, care se afla de ani buni in recomandarile Ghidului Michelin, unde gasim bineinteles si vinurile la la crama sus mentionata, dar si o bogata selectie de alte vinuri. Proprietarii fac parte  din aceeasi familie, Cuomo. Meniul este bogat in specialitati de o simplitate si in acelasi timp extravaganta unice. Un meniu de “terroir” as spune J Spre exemplu pastele : fiecare tip de paste(toate facute in bucataria restaurantului) sunt acompaniate de delicatese locale proaspete( rosi cherry de Amalfi, scoici pescuite in dimineata respectiva, busuioc proaspat etc).
–-Pestele, tot timpul proaspat pescuit in dimineata zilei, gatit simplu, dar cu rafinament, este usor de asociat cu orice vin alb local.
–-Mi-au placut in mod deosebit   ‘Ndunderi di Minori, gnocchi cu ricotta facuti proaspat in bucataria Bacco cu vongole si pesto cu busuioc proaspat. Sunt sigur ca pentru aceste minunatii au poposit aici si Roberto Rosselini cu Anna Magnani (iubita lui dinainte de Ingrid Bergman) in timpul filmarilor pentru “L’Amore” prin 1948. Dar nu cred ca numai bucataria si spectacolul panoramic mare/munte i-a atras. Sunt sigur ca si vinurile locale si-au facut parte de farmec J Pentru astazi trecem in “revista” trei dintre ele:
–-Furore Bianco de la Marisa Cuomo (60% Falanghina, 40% Biancolella culesi manual in primele 10 zile din Octombrie) Un vin de o culoare galben pal, nas timid de flori albe, gust frumos citric, floral ,balansat de o aciditate mare- specifica zonei si un post gust persistent. La Restaurantul Bacco este 14 euro/sticla si 5 euro paharul.
–-Ravello Bianco de la Marisa Cuomo (60% Falanghina, 40% Biancolella culesi manual in primele 10 zile din Octombrie) De data asta este vorba despre un “terroir” diferit. Ravello se afla cam la aceeasi altitudine ca Furore dar mai spre nord-estul peninsulei Sorrento. Un vin de o culoare galben verzuie, nas fresh de lime proaspat stors, gust citric usor floral ,cu o aciditate mare si un post gust zglobiu. 14 euro/sticla si 5 euro paharul.
–-Furore Rosso de la Marisa Cuomo (50% Aglianico si 50% Per e’ Palummo-denumirea locala pentru Piedirosso despre care vom mai vorbi) Strugurii sunt culesi manual in a doua decada a lunii Octombrie, iar vinul este trecut 6 luni prin baricuri de stejar frantuzesc aflat la a doua utilizare(aici are loc si fermentatia malolactica) Vinul este de un rosu stralucitor, tanar, cu nas de cirese si fructe rosii care se regasesc si in gustul fresh alaturi de scantei reci de aciditate, ceea ce face din el un rosu usor de consumat chiar si vara. La Restaurantul Bacco este 14 euro/sticla si 5 paharul.

Despre crama sapata in roca vulcanica si cateva vinuri rosii deosebite, in episodul urmator.

 

 

 

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 1 din 8712345...102030...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori