Moldova, vinul și unirea

Scris la 27 martie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Vineri 13 martie, sfidând superstițiile, am adunat (mai în glumă, mai în serios) adevărați patrioți români și ne-am îmbarcat să degustăm vinuri moldovenești la Vatra Neamului în Balotești.
Sub emblema Degustă Moldova, Vlad Dumbrăveanu ne-a propus vinuri de la Charteau Vartely. Pe cele mai multe le știam din vizita de anul trecut, însă n-aș fi refuzat reîntâlnirea. Cei 25 de participanți ne-am năpustit asupra plăcintelor cu cartofi, carne și varză și nu ne-am liniștit până nu a apărut primul vin Fetească Regală 2014 din gama D’Or, în hăinuțe noi față de ceea ce văzusem eu la Orhei. După a doua gură, am început să ne uităm unii la alții și dădeam mai toți din cap în semn că ne place. Când am auzit și prețul… s-a terminat vinul în 5 minute, iar pentru acasă s-au comandat 2 cutii.
Chardonnay-ul din aceeași gamă nu a fost pe gustul meu, însă, cel cu emblema Taraboste a fost chiar plăcut. Fără să am o mare experiență în degustarea de Chablis-uri, vinul ăsta (din recolta 2012) se apropie de vinurile din nordul Burgundiei degustate de mine, mai ales că tonul de baric e extrem de discret. La impresia finală (+7 papioane) a contribuit, desigur, puiul cu smântână în bolurile mici de pământ care au sporit savoarea vinului.
La vinurile roșii din gama D’Or invitații s-au dezlănțuit…pentru că Vlad a pus la bătaie un Merlot mai special (ce are un stil aparte, cu mici note oxidative- semnătura enologului), apoi un cupaj de Rară Neagră, Merlot și Syrah. Au început discuțiile, aprecierile, controversele, punctajele… o adevărată dezbatere. Asta până au sosit cotletele de miel și restul “asezonării” cu cu cărniță. A revenit liniștea, ușoarele murmure de satisfacție gourmet avea să se audă de-a lungul mesei și vinurile au tot curs.
Înainte de final a sosit perla cramei Chateau Vartely… Cabernet Sauvignon Taraboste (2011). Aici lucrurile au început să se complice. Iubitorii, dar mai ales cunoscătorii soiului au început să-i ceară tipicitatea, să-l “caute” la tanini, să-l zgâlțâie de alcool… Reacția de pe la mijlocul mesei fiind cea mai apropiată de ce-am găsit toți la acest vin: nu știu cât cabernet e în el, dar pare a fi mai mult un foarte reușit blend de Bordeaux, având toate calitățile zonei. Cunoscătorii și iubitorii vinurilor de Bdx din blogosfera cu vinuri ar merita să-l încerce și să-și dea cu părerea. Până atunci, eu l-am urcat la aproape 7,5 papioane și m-aș reîntâlni oricând cu plăcere cu acest Taraboste.
Și uite-așa am mai făcut un pas către unire, încheind o seară interesantă, fiecare cu vinurile preferate la subraț și veseli de participarea la un eveniment istoric.
Cu bine,
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

GruVe

Scris la 23 martie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

-Pentru prima oară, anul asta am participat și eu la ProWein-ul de la Düsseldorf.
–-Am fost avertizat de mai mulți apropiați că nu poți parcurge în cele 3 zile de târg specializat tot ceea ce ți-ai dori, așa că mi-am alocat timpul așa: două zile și jumătate vinurilor austriece (îndeosebi Gruner Veltlier-ului) și jumătate de zi (în mai multe reprize) întâlnirilor cu #winelover-i prezenți la ProWein, pe cei mai mulți dintre cunoscuți aducându-i la standurile producătorilor români.
–-Am luat la „tocat” hala” 17 dedicată Austriei, până le-am tocit mocheta, degustând temeinic aproape 120 de vinuri, din care peste 95 au fost Gruner Veltiliner (GruVe). M-am mai clătit și cu ceva rozeuri din zweigelt, apoi sauvignoane și pinot noir-uri, dar m-am ținut de tema principală.
–-Experiența mea cu gruner veltliner-ul a început cu ceva ani în urmă, când mergeam la târgurile de Crăciun de la Viena și orice-aș fi încercat ca vinuri albe și proaspete, mă minunam de fiecare dată de acest soi.
–-Pentru cine nu e familiarizat cu aceste vinuri, spun în treacăt că este un soi de strugure alb, provenit dintr-o încrucișare dintre soiurile Sf. Georgen și traminer, cu atestări în Burgenland și e cultivat pe minim 17000 de hectare, reprezentând soiul național al Austriei. Pasionații din lumea largă l-au aclimatizat și în vecini (Cehia și ceva în Ungaria), dar îl mai găsești și în S.U.A. și în Australia. Din punct de vedere al descrierii, vinurile sunt extrem de variate, atât din punct de vedere al land-ului de proveniență, cât și al stilului de vinificare, însă, poți descoperi cu ușurință că au ceva din calitățile feteștii albe, robustețea unor crâmpoșii de pe la noi, parfumul zvelt al unei fetești regale sau al unei zghihare, câteodată. GruVe în varianta Heurige reprezită (la scară mai mică) varianta albă a fenomenului Beaujolais Nouveau din Franța, fiind sărbătorit puțin înainte de 11 noiembrie în toată Austria.
–-Ca mare iubitor de vinuri albe proaspete, mi-a fost drag să degust la fiecare din standuri vinurile vioaie de 2014, cele ceva mai corpolente de 2013 sau 2012 sau vinuri puțintel mai elaborate și minerale care bat spre furminturile ungurești.  Fiind atât de variate, fiecare vin își poate găsi ușor asocierea culinară, pentru că de la legume, brânzeturi, care slabă și până la mancărurile picante asiatice, ai de unde alege. În variantele foarte light și cu aciditate foarte mare, iubitorii de spriț pot face economii, nemaidând bani și pe apa minerală, unele având alcool ce plecă de la 9 și până la 14,5 vol.%.
–-Intrând în câteva detalii de prețuri și condiții de livrare cu câțiva producătorii mai pragmatici, vinurile care merită cu adevărat atenție, pot ajunge pe rafturile de la noi (incluzând toate taxele) pe la 48-50 de lei. Ceea ce înseamnă că trebuie să iubești mult GruVe-ul ca să faci summer-party cu astfel de vinuri.
–-Zum whole,
–-RaSto
_______________________________________________________________________________________________________________________________
English version

                                                                                        GruVe
–-For the first time I managed to participate at this year ProWein‘s edition from Dusseldorf.
–-I was warned by many friends that you cannot follow everything you would like to during the three days of this specialized fair. Therefore, I spent my time like this: two days and a half were dedicated to the Austrian wines (specially Gruner Veltlier) and half a day (on several occasions) was for #winelovers’ meeting – those who were present within ProWein. I brought most of them I knew at Romanian wine producer’s stands.
–-I overrun into the Austria 17th hall until I blunted their carpet by tasting almost 120 wines of which 95 were Gruner Veltiliner (GruVe). I have also rinsed my mouth with some Rose Zweigelt, followed by Sauvignon and Pinot Noir. Still, I got stuck on my main priority.
–-My Gruner Veltliner experience began some years ago when I went to the Christmas fairs from Vienna and no matter the fresh and white wines I would have tasted this variety was the one that surprised me every time.
–-For those who are not familiar with these wines, I must say briefly that is a white variety its origins being from a cross between St. Georgen and Tramner varieties . It is certificated in Burgenland and cultivated for at least 17000 hectares representing the national Austrian variety. The wider world lovers have adopted it within their neighbours too (Czech Republic and something in Hungary) but it can also be found in USA and Australia. In terms of its description, wines are extremely varied, not only from its land of origin but to the way it is made as well. Still, you may discover some of the Fetească Albă features, the sturdiness of our Crâmpoșie and sometimes the slim perfume of Fetească Regală or Zghihară. GruVe in Heurige version represents (to a smaller scale) the white phenomenon Beaujolais Nouveau from France which is celebrated just before 11th November throughout Austria.
–-As I am a great lover of the fresh white wines, I was glad to taste at each stand wines from 2014, the ones from 2013 or 2012 a little more bodied or wines less elaborated and mineral that stick to the Hungarian furmints. Considering the diversity, each wine can easily find its culinar match because you many have many possibilities from where to choose starting with vegetables, cheese, meat and ending by the spicy Asian food. For the very light versions and with a high acidity, sprit lovers can save money without paying for the mineral water, some of them reaching to an alcohol level between 9 and 14,5%.
–-Taking into consideration some price details and delivery conditons with several pragmatic producers, wines that truly deserve attention may be present on our shelves (including all taxes) at the price of 48-50 RON. This means that you must love GruVe a lot in order to organize a summer party with such wines.
–-Zum whole,
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

La slalom

Scris la 22 martie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Răzvan Gliga. Îndrăgostit de vinuri roșii , pasionat de Syrah  cu tente cât mai picante, Răzvan Gliga este project manager cu experiență în domeniul IT.

–-Chiar dacă ghioceii au invadat Internetul și piețele, pentru cei care iubesc iarna și vinul, una dintre babele începutului de martie m-a îndemnat să caut prin notițe. Sfârșit de ianuarie, înarmați cu schiuri, clăpari, și alte acareturi specifice, îmbarcați cu copii și cățel din toiul dimineții, plecăm spre weltcupstreck – adică pârtia! Plecarea, normal pentru noi, este din orașul unde a fost primar Klaus. În noapte îmi imaginam undeva pe partea dreaptă a autostrăzii viile din zona Sebeș-Apold. Știu, dar nu văd, că scrie Halewood pe un deal, acolo lângă recolta pentru Blanc de Transylvanie:).
–-După două țări trecute pe autostrăzi (e bună gluma!), ajungem în Austria cam în același timp cu lumina. ”Scăpăm” de autostradă și ne trezim în mijlocul viilor din Neusiedlersee. Via doarme în zăpadă! În câteva locuri se văd grămezile de gunoi adus ca îngrășământ. Câțiva oameni își fac de lucru printre viile aliniate nemțește, deși încă este sezon de schi. Sperăm la un sezon bun și în vie.
–-GPS-ul ne ajută și ajungem la Heidi, patroana Gasthof Reinbach din Sankt Johann im Pongau, unde ne vom petrece o săptămână la schi sau plimbat cățelușul, în funcție de talente. Olariiiiooooo!!!!
–-La primul prânz în pensiune, eu sunt cel care plimbă cățelul, sunt plăcut surprins să văd parcarea plină. Heidi preia comenzile, bărbații (soțul și fiul) fiind bucătarii. Am nimerit în mijlocul tipicității culinare pentru zona respectivă? Selectez ceva din listă, și cer vinul casei alb. Normal, este un Gruner Veltiner de la Muller. Un vin din Niederösterreich. Proaspăt, nasul se duce spre iarbă cosită proaspăt. Și așa cum îmi place mie, sunt urme de condimente. Puțin piper și chimen. 79 de puncte. Alcoolul scăzut (11%) aciditatea puțin cam ridicată și textura plăcută rotunjesc un vin bun de crâșmă. Una chiar frecventată de localnici.
–-Mai mult, concurează și cu berea în preferințele clienților, seara când lumea stă cu paharul sau halba în mână și cu ochii în televizor. Se aud țipete. Nu! Nu! Nu este fotbal! Este schi alpin, Campionatul Mondial, și în prima cursă din acest an, Super-G la fete câștigă – bineînțeles – Anna Fenninger născută la câțiva (vreo 10) kilometri de Sankt Johann im Pongau, puțin mai la nord spre . A mai câștigat după câteva zile și la Slalom Uriaș. Am susținut-o și noi!
–-Hmm! Trebuie să-mi fac rezerve de Gruner Veltiner pentru concursurile de gimnastică de la Olimpiada de la Rio! Sau mai bine voi selecta, o Fetească! Aștept provocarea! Poate așa mai sparg ghinioanele.
–-Sunt din nou surprins cum natura a echilibrat bucătăria. Acest vin își găsește perfect locul împreună cu șnițelele unde oul explodează, carnea de porc mai mult prăjită, maioneza adăugată în orice salată – să nu fie prea mult verde. Adică ceea ce servește Heidi cu destul spor către turiști și localnici. Într-o zi am văzut o adevărată ședință de companie – vreo 10 corporatiști – la o masă cu laptopuri, mâncare și câteva beri.
–-Schiorii sunt pe pârtie.
–-Prima seară din Sankt Johann, am ales să o petrecem, cu Johanna . Un cupaj, făcut de Weikenner tot din zona Niederösterreich, având în componență Gruner Veltiner (normal),  Sauvignon Blanc și Riesling din recolta 2013. Nasul dă în fân proaspăt, ceva caise încă verzi. Alcoolul (12,5%) și aciditatea puțin ridicată creează un vin plăcut al cărui final cu puțin piper alb duc spre un vin de cursă lungă. Punctăm 82 pentru un vin de brigadier. Vinul este făcut pentru Lidl Austria (ha!).
–-Normal, mai umblăm la portbagaj și urmează o seară cu o fată de la noi – Nedeea (2011). De fapt o fată – Fetească Neagră, și doi băieți – Negru de Drăgășani și Novac. Amalgam de fructe, dominate de cireșe negre. Nasul plăcut cade puțin cam repede într-un atac ezitant. Fructele rămân în gust, dar acompaniate de tanin cumințit dispar cam repejor. Probabil limitări ale soiurilor, dar cu un rezultat final plăcut pentru o seară mai lungă cu prietenii. Nu-i mai dau note, că o știe totă lumea.
PS: Sfat: Mai schimbă localul prin Austria, cantitatea de colesterol este variabilă! Alte povești și alte vinuri sunt pe drum.

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Schi la Bansko ( aparut in vinul.ro)

Scris la 11 martie 2015 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

Mulţi oameni asociază schiatul cu sexul. Mie mi se pare o mare prostie, doar şi pentru faptul că obişnuiesc să schiez cinci, şase ore pe zi. Care dintre dumneavoastră domnilor, vă puteţi lăuda cu aşa performanţă, întreb? În materie de sex, bineînţeles…

Dar, lăsând gluma deoparte, senzaţiile pe care schiul ţi le oferă sunt unice. Ce poate fi mai plăcut decât alunecarea pe schiuri într-un peisaj de vis, când ai muntele întreg la picioare şi parcă simţi cum domini întregul univers. Ce îţi poate încânta ochiul mai mult decât tabloul brazilor gâfâind sub mormane de zăpadă, a fulgilor de nea jucăuşi din jurul tău, pe care-i atingi ştrengăreşte cu vârful nasului? Unde în altă parte, în afară muntelui ai ocazia să vezi versatilitatea naturii înconjurătoare, când la două minute după un soare arzător treci în viteza schiurilor prin mijlocul norului morocănos, gri şi opac, pentru ca după încă un minut, să ajungi la baza pârtiei pe acelaşi soare, care parcă te dezmiardă cu razele sale? Asta ca să nu mai vorbim despre orele prânzului, când nu există plăcere mai mare decât odihna lângă şemineul vreunei cârciumioare, sau direct pe un şezlong la soare cu un pahar de spumant fresh şi revigorant în mână şi cu rememorarea alunecării pe pârtie de la primele ore ale dimineţii în minte şi în gând…

Cum spuneam schiatul îţi oferă senzaţii de neuitat în mijlocul naturii, şi te poartă în locuri care, altfel ţi s-ar părea practic de neatins.

Dar, de ce Bansko?

Pentru că, din punctul meu de vedere şi cred că al tuturor iubitorilor de schi din sudul României este cea mai accesibilă destinaţie pentru mersul cu maşina. Din Bucureşti ajungi în aproximativ şapte ore (sunt 550 km.), unde mai pui că motorina, benzina la prietenii noştrii bulgari este mult mai ieftina.

Pentru că, domeniul schiabil de 74 km., este foarte bine întreţinut, pentru că, numărul rusoaicelor frumoase, sau a englezoaicelor bete de prin pub-uri, este identic cu cel din oricare staţiune austriacă, sau franceză. Şi nu în ultimul rând, pentru că preţurile sunt undeva la jumătate faţă de cele din România, ori Europa de Vest.

Asta, ca să nu mai vorbim despre “Mehane” – restaurantele tradiţionale bulgăreşti, pe care le întâlneşti la tot pasul şi te cuceresc încă de la intrare, cu batalul sau purceluşul care se învârt încet în proţapul pus pe jar. Sau, vinurile care niciodată nu seamănă de la o mehana la alta, deoarece nicăieri în lume nu există proprietari mai lăudăroşi în privinţa cunoştinţele lor în materie de vin, a unicităţii licorilor pe care le poţi servi în locaţia respectivă, ori a celor personalizate sau cupajate special pentru cârciumioara lor.

Iar, pentru a întării acesta idee şi a vă stârni curiozitatea, o să vă vorbesc acum, despre un vin pe care l-am întâlnit într-o mehana înghesuită într-un colţ umbrit de stradă, unde am mâncat un batal de ţi se topea în gură şi am băut un vin care a curs în valuri:

Nimbus – 2009, Pinot Noir, Castra Rubra

Încep prin a vă spune, că acest Pinot Noir a fost creat sub atentă îndrumare a domnului Michel Rolland, un adevărat guru mondial al epocii moderne a vinului.

Culoarea lui este rubinie, ceva mai opacă decât te-ai aştepta de la un pinot noir, şi cu o margine uşor cărămizie.

Aromele primare sunt de vişine, sau mai bine zis prăjitura cu vişine, apoi urmează piperul, iar pe final apar tuşele sanguine, tabac şi piele.

Gustul este deosebit de echilibrat, cu toate că are alcoolul de 14% şi aciditatea destul de jos. Taninurile sunt foarte moi şi catifelate, iar în gura îţi rămâne un gust de vişine din vişinata, care din păcate este şi puţin gemos. Postgustul mediu plăcut si fructat face din acest vin unul băubil, şi foarte cursiv. A mers aproape perfect alături de berbecul gras şi bucălat învârtit la proţap, până aproape de orele dimineţii, dar cu măsură, pentru că a doua zi dimineaţă să o putem lua de la capăt, atât cu schiatul, cât şi cu distracţia.

P.S. Sfat: dacă sunteţi cumva la masă cu rusoaice, nu va chinuiti cu vinul că nu merită, încercaţi numai cu votcă!

Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza

2 la pahar. Azi, cu Daniel Wendorf

Scris la 9 martie 2015 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

Dacă ești pasionat de bucătărie, nu e suficient să ai o colecție de rețete, să te cuplezi pe toate grupurile gastronomice de pe Facebook punând zeci de poze cu mâncare și să le-arăți amicilor câte crestături noi ai la mână din cauza noilor cuțite ceramice luate la ofertă. Așa că împreună cu colega mea erismatică Amelia, am decis să ne înscriem la cursurile Société Gourmet din noiembrie anul  trecut, ca să vedem cum se prepară în mod profi mușchiul  de vită sub formă de carpaccio cu înghețată de usturoi negru, tartar marinat cu ardei Kapia și beef Rossini.

Afost prima dată când am intrat într-o bucătărie adevarat profesonială, foarte modernă și unde l-am întâlnit pe Chef Daniel Wendorf. Sar peste toate etapele pregătirii împreună a tuturor felurilor din carne de vită și i-am cerut să ne întâlnim cândva și să povestim un pic despre bucătăreală la un pahar de vin.

Și ne-am întâlnit de curând în “biroul său”, unde nu sfârâia nimic pe aragaz și nu se auzeau teluri, cuțite, crătiți, mixere sau alte unelte. Am deschis o sticlă de Fetească neagră 2012 de la Casa de Vinuri Cotnari, descoperind (fără să fi știut) că e soiul său preferat de vin roșu de pe la noi. Dar am mai aflat că Daniel e din Hamburg, că a făcut multă școală și ucenicie în mai multe restaurante din Germania, iar 2008 l-a găsit lucrând într-un restaurant din București (La Mandragora). În 2009 a pus bazele unei școli de cooking și evenimente gastro pentru adulți și pentru copii. Daniel conduce cu mare șarm și umor ședințe de team buiding dezvaluind multe din dedesubturile bucătăriei moderne, folosind într-un mod riguros și foarte eficient tot felul de ingredient de care, uneori, nici nu ai auzit.

Nescăpând nimic din cele spuse de Daniel, mai aruncam un ochi și la feteasca din pahare și amândurora ne-a plăcut aroma tipică de prună uscată acompaniată de mirosul de fructe roșii de pădure și lemnul reținut. Vorbind puțin despre vin, mi-am adus aminte de beef-ul Rossini, mărturisindu-i că l-am încercat și acasă, ieșindu-mi destul de bine. Daniel a continuat cu descrierea vinului, fiind un bun cunoscător, completând că aparent e strong, dar la scurt timp devenind plăcut, neagresiv (not heavy), destul de rotund pentru că alcoolul (13,5%), taninii și aciditatea erau în armonie și la locul lor.

Ar fi un vin care se poate bea și fără mâncare, ceea ce pe Daniel nu-l bucură foarte tare, fiind un vin light, de aceea ar putea fi un vin potrivit perioadei de primăvară când se deschide sezonul de grătare la români. Atenție, carne slabă pentru acest vin – recomandarea sa.

Ei, dar până să aflu întregul concept și toată paleta ofertei Société Gourmet, concluzionăm asupra postgustului mediu și că în scala mea l-am putra poziționa la +6,5 papioane.

Urmează Paștele, iar pentru Daniel vin zile grele, pe care le va petece într-un sat transilvan –  Cincșor, el fiind amator de secrete culinare tradiționale din Ardeal, petrecând mai multe veri la Viscri și în împrejurimi alături de pasionați gourmet, acolo unde gazdele îi pot oferi o bucătărie spațioasă pentru grupurile sale.

M-am despărțit de Chef Daniel Wendorf nu înainte de a pune la punct un mic proiect comun care îl vom anunța mai repede decât credeți.
Până atunci… Guten appetit!

RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 1 din 6412345...102030...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori