Vintest 2014

Scris la 25 octombrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Azi pe la prânz, am fost la târgul de vinuri Vintest 2014. Era un frig de crãpau pietrele si bãtea vântul, dar înãuntru era un pic mai bine.

Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza

În dealul Orheiului

Scris la 23 octombrie 2014 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

Nu ştiam nimic şi nici nu degustasem vreun vin de la Chateau Vartely  până la excursia la cramă iniţiată de Wine of Moldova de la începutul lunii ăsteia.
După un drum nu departe de Chișinău, am ajuns la Orhei, oraş din zona viticolă Codru, unde în deal am fost întâmpinaţi de un ghid îmbrăcat în ginerică, vesel şi cu o engleză foarte bună. Ne-a alergat puțin dând turul cramei și al întregului complex turistic lăsându-mă cu gura căscată, până am poposit într-un mare, frumos și elegant restaurant, unde la intrare se afla  un simpatic bătrânel saxofonist acompaniat de pian. Nici eu nu insist asupra circuitului, pentru că aș prefera să aflați povestea locului de aici.
Odată pusă masa și aliniate vinurile pentru degustare, toți am început să ne revenim în simţuri din alergătura și agitația de pe drum și nu ascund că nu aveam nicio bănuială cât de mult avea să-mi placă unul din vinuri: feteasca regală. Culoare straveziu-gălbuie, dar cu o aromă atât de plăcută…  puternic florală în amestec cu fructe de albe de vara și foarte promițător. Degustând vinul pe terasa restaurantului în amurgul de deasupra Orheiului, aud din spatele meu: jak cudownie pachnie i smaczne! Colegul de excursie, Wojciech din Polonia, zâmbea şi el mulţumit şi se uita în zare. Atmosfera, vremea, compania, dar mai ales locul superb al întregului complex de acolo nu avea cum să nu-ți dea o stare de bine, de satisfacție și de liniște. Am început amândoi să comentăm notele de degustare. Are aromă de fructe, e și vegetal un pic, nu e subțirel, dar vioi, plăcut și mai ales răcoritor. Mineralitatea, aciditatea și echilibrul bun al alcoolului sunt așezate binișor. N-am mai avut timp să-i explic scala mea de notare în papioane și-am rezumat că 7 papioane ale mele cu cele 84-85 puncte ale lui ar tebui să fie evaluarea acoperitoare pentru un vin tare simpatic. De abia aștept reîntâlnirea cu feteasca regală de Vartely.
Toți ceilalți au continuat cu restul de vinuri roșii făcând toți cu ochiul spre Taraboste, dar eu eram în plină admirație la a doua sticlă de fetească regală făcându-mi planuri pentru vizita de anul viitor împreună cu prietenii, întregul resort  fiind făcut să nu mai pleci de-acolo, ca o insulă creată special pentru iubitorii de vin și relaxare.
Vedeți și voi pozele de mai jos și spuneți-mi dacă nu vă provoacă?
Cu bine,
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Este clar – mie îmi place Pinot Noirul!

Scris la 23 octombrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Sunt unul dintre privilegiaţii sorţii, care în ultimii ani am fost invitat la Crama Murfatlar. Pentru mine este o sărbătoare deosebită pe care o aştept cu mare drag tot anul. Îmi plac oamenii de acolo, atmosfera şi nu în ultimul rând vinurile. Ce să mai spun de lunga prietenie care mă leagă de această cramă, încă de pe vremea studenţiei, când cel mai bun vin pe care îl ştiam era Pinot Noirul demidulce – actualul Zestrea, cred. Şi da, îl beam cu cola ca orice “şmecher”din acele timpuri şi mi se părea un vis! Oricum, pentru cine nu ştie, romanii se împart în două mari categorii: cei care recunosc că au băut vinul cu cola şi cei care nu recunosc că au băut vinul cu cola, cu toate că absolut toţi la un moment dat, au făcut-o.
Dar, să revenim la sărbătoarea de anul acesta…
Totul a început cu o vizită în vie (Murfatlar deţine 3000 hectare, dintre care 2600 hectare pe rod), câteva explicaţii şi un concurs de cules struguri. După cum mă ştiţi, aşa harnic şi avid după muncă, nu am ştiut pe unde să mă mai ascund, am jucat rolul fotografului, al chibiţului şi ce mai vreţi voi, numai al culegătorului nu. Ce să zic, chiar şi cele câteva “piti”cu poşeta de firma într-o mână şi găleată în cealaltă, spânzurate pe tocuri cui cât mine de mari, au cules mai mulţi struguri decât mine. Mai că îmi venea să le “pup”de ciudă, şi alta nu!
Apoi, a urmat vizita în crama, care de fiecare dată te impresionează prin amploare (Murfatlar procesează anual 4,5 milioane litrii de vin) şi tehnologie (linia robotizată de îmbuteliere este cel puţin spectaculoasă).
După toată acesta “grea” muncă, în sfârşit, ne-am adunat în crama mică – M1 Crama Atelier şi a început degustarea, dar cu o mică surpriză:

Pentru mine acesta degustare a fost foarte, foarte scurtă, dar extraordinar de plăcută. A început cu Leat 6500 Pinot Noir 2012, şi tot cu acest vin s-a terminat, pentru că nimic altceva nu m-a mai interesat. Un vin excelent, care mi-a mângâiat simţurile, mi-a limpezit gândurile şi dintr-odată mi-am văzut destinul: să rămân singur cu acest “prieten drag”, să ne bucurăm împreună şi să nu ne mai intereseze nimic altceva.
Petrecerea a continuat în restaurantul cramei (punctul turistic), cu tot felul de mizilicuri şi bunătăţuri însoţite de vinuri care mai de care – albe şi roze-uri, dar bine-nţeles că nu am cedat. Nu mi-am dezamăgit “noul prieten” pe care cu răbdare l-am aşteptat, rezistând tuturor ispitelor. Vă spun de pe acum că, aşteptarea a fost grea, setea mare, ispita “albă” sau “roze” apăsătoare, dar tot nu am cedat. Până când într-un târziu, când nu mai aveam nici cea mai mică speranţă a apărut El prietenul meu Pinot Noirul, însoţit de berbecuţul la jeratic pe acorduri fine lăutăreşti. A venit ca o adiere uşoară de toamnă, cu arome de fructe roşii coapte: cireşe, vişine, poate afine atât de proaspete încât simţeai parcă şi mirosul pământului unde au crescut. De la prima sorbitură e musai să ţii ochii închişi, pentru a simţi mai bine dulceaţa fructelor (vinul sec fiind), eleganta şi echilibrul acestui vin deosebit. Alcoolul nici măcar nu îl simţi, taninii nu deranjează – sunt calzi şi plăcuţi, aşa că nu am avut nici cel mai mic motiv, de a nu rămâne cu acest “prieten drag”, până târziu în noapte…
Vi-l recomand cu căldură!
Bogdan

Foto: Crama M1 Atelier & Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Câştigă cu Vin2.ro

Scris la 21 octombrie 2014 in Povesti despre vin | 3 comentarii

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Toamna în Thasos ( publicat in vinul.ro)

Scris la 20 octombrie 2014 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

Thasos, această insulă din nordul Greciei, este după părerea mea una dintre destinaţiile preferate ale romanilor. Aici, din zece maşini întâlnite pe drumurile prăfuite ale insulei cu siguranţă nouă au numere de Bucureşti şi probabil, cea de a zecea de Cluj, Suceava, ori Galaţi. Atmosfera este şi ea una pur românească, neexistând vila unde să nu sfârâie grătarul cu micii aduşi de acasă, sau manelele date la maxim. Tavernele au meniu în limba romana, iar băcăniile au afişe mari cât toată vitrina de genul “avem peşte proaspăt”, scrise în dulcea limba romana.

Pe plajele superbe tronează exact ca la Eforie Sud ori 2 Mai, lăzile frigorifice, cu bere rece şi sandvişuri cu salam de Sibiu. Părinţii urlă cât îi ţin plămânii la bieţii copii, aceştia tipa a răzbunare, îi scuipă, începe războiul, intervin bunicii şi uite aşa le poţi avea pe toate: un soare şi o plajă de vis la pachet cu atmosfera pitorească mioritică.

Dar, odată cu sosirea toamnei, şi mai ales cu începerea anului şcolar tot zgomotul dispare ca prin minune, se aşterne pe întreaga insulă un val de linişte plăcută, iar viaţa devine dintr-odată paradisiacă. Plajele tăcute şi pustii ţi se oferă goale, tavernele care altădată pline de omuleţi înghesuiţi laolaltă, păreau îmbâcsite, acum parcă se deschid, înfloresc şi te ademenesc direct din stradă prins în valuri de miresme îmbietoare.

Da, acum este momentul să înceapă dezmăţurile bahice şi culinare, acompaniate de buzukia tradiţională, care să nu se sfârşească nici măcar la ivirea zorilor! Acum, trebuie să încerci împreună cu prietenii caracatiţa uscată la soare, udată din belşug cu vinuri albe greceşti, apoi kokoretsi împreună cu mielul suculent la proţap, înecat eventual în Syrah-ul corpolent, negru şi adânc ca marea, de la Crama Domaine Gerovassiliou.

Şi ca să vă enervez şi mai tare, o să vă prezint un vin fără asemănare, tot de la crama sus amintită!

Este vorba despre un vin alb, Ktima Gerovassiliou 2013, asamblaj din două soiuri tradiţionale: Malagousia şi Assyrtiko. Vinul provine din provincia Macedonia şi este făcut de însuşi Evangelos Gerovassiliou, considerat unul dintre pionierii noi industrii viticole şi cel mai bun oenolog grec din acest moment. Chiar asamblajul în sine este considerat unul inedit el fiind cel care a readus la viaţa soiul alb Malagousia şi la refăcut celebru.

În pahar, vinul are o culoare galben – verzui strălucitoare, cum îi stă bine unui vin tânăr.

Aromele sunt curate, iar pe un fundal de fructe exotice simţi iasomia şi un pic, dar numai un pic de mentă. Apoi, dacă eşti foarte atent, ca o briză uşoară de vară, direct de pe plajele stâncoase, vine discret o uşoară undă minerală. Şi nu numai atât!

Gustul este sec, cu un echilibru de excepţie, care nici măcar nu te lasă să bănuieşti alcoolul de 13,5%. Aciditatea ridicată şi gustul cu senzaţia citrică de lămâie, face că vinul să pară fresh şi plăcut, la fel ca şi finalul lung şi acrişor. Ce mai; un vin spectaculos, cremos şi cu o savoare de invidiat. După mine, acest vin îţi deschide intrarea spre sufletul greciei adevărate, te face să simţi ca fiind parte a locului, te răcoreşte precum valul, dar te îmbeţi precum măgarul! Şi toate, fără ca măcar să-ţi dai seama…

Bogdan

 

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 1 din 5712345...102030...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori