Fetească Neagră la raport

Scris la 13 aprilie 2018 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
În a 3 a zi de Paști am participat la tradiționala degustare de vinuri românești, organizată de TASTEVIN – ConferiaVinului la Zexe Zahana, o locație elegantă și unde m-am simțit bine de fiecare dată. Acum am ales să particip la ediția dedicată soiului nostru național, Feteasca Neagră.
Multă lume, multe vinuri (33 de probe), multe așteptări (cel puțin din partea mea). Ca de obicei vinurile au fost împărțite în 3 categorii: entry level (8 vinuri), middle level (16 vinuri) și high end (9 vinuri).
Am început cu o probă de calibrare. O idee bună dar care ar fi trebuit să fie și cuantificată, ca unii din participanți sa aibă un reper în evaluarea celor 33 de vinuri (nu de alta dar a fost cam hilar să auzim punctaje de 40-50 puncte la prima serie de vinuri).
Sincer, deși nu aveam multe așteptări, vinurile entry level (de max 20 lei fara TVA) nu au fost de nebăut, câteva fiind pe o listă scurtă când aș avea chef de o Fetească Neagră light, nebaricată și ieftină. La acest nivel de preț podiumul oficial a fost: bronz pentru Budureasca demisec 2016 (nu scăpăm de obsesia pentru demisec, dar se pare ca Tarom a “ghicit” gusturile clienților săi), argint pentru Terase Danubiene 2013 de la Vinarte (mie îmi plăcuse cel mai mult) și (surprinzător pentru mine, până azi neîmpăcându-mă cu vinurile acestei game/crame) aur pentru Cervus Magnus Crama Ceptura 2016 (eu o văzusem totuși pe locul 3).
Prima serie a vinurilor din gama middle level (de până în 39 lei fara TVA), m-a cam dezamăgit (sau îmi pusesem mai multe speranțe), nici un vin nefiind memorabil (sau să-mi doresc cu ardoare să-l cumpăr….excepție cazul când trebuie să beau o Fetească Neagră la cererea oaspeților și să nu mă prezint cu ceva ieftin). Am remarcat totuși La Cetate 2016 (deși mi s-a părut sub 2015), Budureasca Premium 2015, Domenii Cotnari 2015 și Domeniul Bogdan Reserva 2016 (declarat de majoritate câștigător).
Seria a doua de vinuri de clasă medie (tot 8 la număr) mi s-a părut sub prima (aceeași impresie având-o și cei din jurul meu), dar nu a fost și părerea generală, din acestea fiind alese vinurile care au completat podiumul oficial: bronz pentru Tectonic 2013 (cel mai bine punctat de mine în această a doua serie) și Alira 2013 (al doilea în opinia mea). Vinurile au fost cam la același nivel în general (diferența între primul și al treilea vin fiind de numai 0,2 pct!), dar impresia lăsată nu a fost grozavă, ceea ce nu este bine, dat fiind un palier de preț care ar trebui să dovedească potențialul acestui soi și să-l facă cunoscut.
Vinurile de top (de la 40 lei fara TVA în sus) au fost mai bine punctate, dar nu cu mult și aici trebuie luat în considerare acel faimos raport preț-calitate la o eventuală decizie de cumpărare pe viitor. Din nou bronz pentru un vin demisec (Îngeri Basilescu 2013), argint Selene 2015, iar învingătorul (așteptat) Apogeum 2014.
După dezvăluirea identității probelor s-a continuat, ca de obicei, cu un food&wine pairing, preparatele sărate fiind ca de obicei la înălțime (de vis sărmăluțele în foi de viță cu carne de gâscă). Probabil și desertul a fost foarte bun, dar cum orele erau înaintate am sărit peste glucide.
În concluzie, avem un strugure din care facem un vin cu care ar trebui să ieșim în lume și să ne mândrim (că n-om face furori pe afară cu Merlot și Cabernet Sauvignon)… că este al nostru, că se deosebește de restul vinurilor (ceea ce se poate realiza cu mai putin lemn sau chips) etc.
Sincer, după degustarea din această seară am dubii că se va întâmpla prea curând acest lucru.

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Chateau Vartely

Scris la 10 aprilie 2018 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Cu putin timp înaintea Sărbătorilor Pascale, la invitaţia prietenilor de la Produse Moldoveneşti, am fost in vizita la Chateau Vartely in Republica Moldova. Aventura a început într-o dimineaţă răcoroasă, cu plecare din iubitul nostru oraş Bucureşti. Pentru a ajunge la locul întâlnirii, a trebuit sa înfrunt un trafic de coşmar, cu cozi interminabile, cu tot felul de nesimţiţi care depăşeau coloana, cu alţii care blocau intersecţiile, claxoane si înjurături la tot pasul. Am ajuns un pachet de nervi, dar imediat ce microbuzul nostru s-a pus in mişcare, atmosfera a devenit atât de plăcută si relaxanta încât aproape am uitat incidentele anterioare. Sa fi fost oare de la Spumantul Chateau Vartely, care a “curs” in permanenta? Nu cred! Mai degrabă, de la compania deosebit de plăcută a “colegilor de suferinţa”, care parca au manipulat timpul, pentru a ajunge cu viteza luminii la porţile cramei. Sau, poate minunea a venit de la roseul din gama Individo…

Oricum nu mai contează, important este ca am ajuns cu bine si am fost întâmpinaţi de moldovence tinere si frumoase, bineînţeles, cu un pahar de spumant rece si multa, multa căldura sufleteasca.

Trebuie sa recunosc ca nu sunt un fan al vinurilor din Republica Moldova, in general vinuri cu tenta oxidativa, după care nu ma dau in vânt, dar an de an lucrurile se schimba si se schimba in bine, aşadar acesta a fost si motivul vizitei mele in Republica Moldova. Mai mult, s-a ivit aceasta ocazie de a vizita Chateau Vartely, de unde apreciez vinurile din gama Taraboste si bineînţeles Spumantul Vartely pe care l-am tot amintit.

Am ajuns, ne-am cazat, apoi a urmat un sir interminabil de degustări ale vinurilor făcute aici cu asocieri, care mai de care mai îndrăzneţe si mai plăcute. Am remarcat aici o zona de cazare luxoasa, un restaurant excelent si o crama cu tehnologie ultramoderna. Dar, toate astea cred ca nu ar face nici doi bani, fara colectivul care se ocupa de aceasta afacere. Sunt toţi incredibil de tineri, cu idei îndrăzneţe, lucrând tot timpul in echipa si realizând o treaba excelenta. Cred, ca acesta e secretul reuşitei lor pe de o parte, pe de alta, cred ca tocmai asta lipseşte unor crame din România.

Am fost printre primii care am degustat noul Taraboste Pur Aristocratic 2015 (70% Cabernet Sauvignon, 30% Merlot), un vin care chiar daca este inca tânăr, îşi arata potenţialul. Corpolent si poate cu tuse uşor gemoase, are o aciditate foarte frumoasa si un echilibru care nu-ţi da voie să-i descoperi cele 14,5% procente alcool. Vin, care inca de acum are o eleganta si o personalitate aparte si care după ce s-a odihnit 18 luni in baric nu e dominat de lemn, ci culmea – de fruct!

Am mai fost impresionat de Taraboste Chardonnay 2015, vin care după 6 luni in baric-uri noi si aromele sale puternic vanilate, va face senzaţie printre iubitorii acestui segment de vinuri pur gastronomice.

Apoi, vinurile dulci au fost o surpriza plăcută, dintre care Ice Wine-ul care va apărea probabil prin toamna aceasta, sau la începutul anului viitor, este pur si simplu excelent.

Una peste alta, toate vinurile au fost bune si trebuie sa recunosc ca nu m-aş fi aşteptat la una ca asta. Ba mai mult am început sa le recomand prietenilor, iar daca aveţi drum prin zona merita sa poposiţi aici măcar o zi doua. Iar, daca cumva nu aveţi drum, sa va faceţi!

Felicitări Chateau Vartely si mult succes in continuare!

Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Syrah Anima 2012

Scris la 6 aprilie 2018 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

În toiul ultimei zăpezi din martie am deschis acest vin. Sar peste introducere și redau notele de pe eticheta sticlei: “arome intense de fructe negre bine coapte, condimente , în special piper negru și roșu, gust catifelat și intens. Taninii fini și notele vanilice de la învechirea în baricuri din stejar românesc și franțuzesc sunt bine integrate în structura corpolentă a vinului. Finalul este lung, puternic condimentat cu note de ciocolată neagră și cacao”.
Foarte sincer, nu prea am multe de adaugat și sunt cu totul de acord cu cele de mai sus. În plus, merită mentionat că cele 14.2 vol. de alcool sunt perfect integrate. Aurelia Vișinescu  a realizat un shiraz de referință pentru amatorii acestui soi și stil de vin, generos în asocieri gourmet cu carne robustă și spicy. 90-91 pct. Îl găsiți cu aproximativ 75 RON online.
Cu bine,
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Ce nu stiu secuii?

Scris la 19 martie 2018 in Povesti despre vin | Un comentariu

Probabil că în Secuime se face cel mai bun gulaș din România. Cu multa carne și grăsime, cu cartofi și ardei iute, oamenii pricepuți pun ceaune imense la foc și fac o mâncare tare bună, pe care o mănânci cu lingura. Pentru că dacă nu bagi și o țâră de sos de-ală iute, n-ai făcut nicio treabă!
M-am apucat și eu sa fac în casă așa ceva, dar am adaptat totul la dimensiunile câtorva porții, încercând cu o oală ceramică la cuptor. Am pus de toate dintr-o carte de rețete și n-am dat deloc greș, însa n-am exagetat cu paprika.
A ieșit cum mi-am dorit, asemănător cu cel mai bun gulaș încercat de mine pe lângă Târgu Mureș, cândva. Numai că tocănița asta secuiască, nu merge fără un pahar de vin. Și încercând eu cu câteva soiuri alături, cred că am descoperit vinul cel mai potrivit…
Ce nu stiu secuii, care mănâncă de sute de ani gulaș, este că cel mai potrivit vin este o Băbească 2015 de la M1, îmbuteliat la Babadag. Nasul vinului vine domol cu arome de cireșe coapte, ceva vanilie, iar gustul desăvârșește toata armonia… corp subtire, light în taninuri, plăcut și vioi, cu alcool potrivit (12.5%). Completeaza și stinge perfect accentul de iuțeală al gulasului, dând amploare și potențând și mai mult mâncarea. Vinul are finish atât cât să-ți aduci aminte că e plăcut și mai vrei.
Vă invit să aveți aceasta experiență și vă rog să-mi spuneti și mie cum vi s-a părut.
Poftă bună,
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Unde mănânci un cheeseburger foarte gustos în SUA?

Scris la 17 martie 2018 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit pentru moment de soiurile antice, prefiloxerice, nealtoite pe radacini americane. Daniel este general manager la o firma de consultanta din Sibiu.
După ce colinzi fast-food-urile și restaurantele specializate cunoscute și mult lăudate, îți pui întrebarea : “Totuși, unde mănâc eu un burger foarte bun în IUESEI?  Și cu un pahar de vin pe măsură lângă?”… Răspunsul vine simplu: îl faci tu acasă. Și îți iei langă ce vin vrei tu. În afara de Prosecco.
In primul rand trebuie sa ai un George Foreman (da, ati citit bine-boxerul). Aproape orice gospodarie din America are un astfel de aparat. Este un gratar electric care lasa grasimea sa se scurga in timpul gatirii, numai bun pentru a face un burger perfect.
–-Dupa aceea, te duci si cumperi ingredientele. Nimic deosebit… Unt din lapte de capra, carne tocata din vita Kobe, carne de vita gatita incet in sos de Jack Daniels, branza Cheddar invechita 9 luni, chifle Pretzel, salata, rosii, ceapa rosie etc.
Prepari carnea pentru burger dupa o reteta secreta si pui burger-ul in G. F.-ul bine incins. Pui chifla taiata pe jumatate si unsa cu unt intr-o tigaie si o lasi sa se rumeneasca. Faci asta pentru savoare, dar si pentru a ii da cheesburgerului o textura cu straturi diferite (chiflele devin crocante pe partea prajita in unt). Dupa ce chiflele sunt rumenite incepi sa asterni straturile pe parte interioara a chiflei(cu parte parita in unt in sus). Salata, rosii, branza cheddar. Cand este gata burgerul, il pui deasupra straturilor enumerate. Intre timp incalzesti intr-o tigaie carnea de vita gatita incet in sos de Jack Daniels. Cand este incinsa pui cu incredere si cu mult sos, desupra burgerului. Din cauza asta nu vei mai avea nevoie de Ketchup sau mai stiu eu ce sosuri langa cheesburger. Se acopera cu cealalta parte din chifla (cu partea prajita in unt in jos) si se da la cuptor 2-3 minute cat sa se topeasca branza cheddar. Nu se foloseste cuptorul cu microunde ca se topesc chiflele…
Se toarna in pahar de Zinfandel Old Vines (vita de vie are pana la 120 de ani), Sonoma County, 2015:  VALRAVN care a fost desfacuta cu cel putin 30 de minute mai devreme.
Se savureaza pe melodii country, iar paharul de vin se “reincarca” la nevoie. Pofta buna!
P.S. Dupa ce termini sticla de Zinfandel te gandesti si la un nume pentru burger… Ca doar tu l-ai inventat! Eu m-am gandit la: Home Made PCKJB  (PretzelCheddarKobeJackBurger) facut acasa. De si KJB-ul ala din final nu da prea da bine… Langa un Zinfandel. Imi pare rau, nu am gasit alta rima.
Cu Prosecco nu rima nicicum…

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 1 din 10912345...102030...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori