#Winelover. Episodul 3. Budapesta. Prima parte.

Scris la 18 septembrie 2014 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

Duminică am fost la Budapesta la o noua întâlnire a grupului de #winelover-i.
Iniţiativa lui Luiz Alberto, dar şi a celor de la Taste Hungary (Carolyn şi Gabor Banfalvi). O seară de BYOB, desigur, unde fiecare a adus câte ceva din partea sa de lume, şi care, spre deosebire de alte dăti, toţi am avut timp suficient de prezentare a soiurilor, vinului, poveştii etc. Taste Hungary e amplasat într-un demisol din buricul oraşului şi reprezintă un fel de Tasting Room de-al nostru, dar cu specific exclusiv maghiar, de la mâncare şi până la soiurile de vin pe care le poţi degusta acolo sau cumpăra pentru acasă.
Am ajuns suficient de devreme ca să pot pune la rece vinurile cu care venisem după un drum cu avionul până la Timişoara şi cu o maşină Global Connexion până la Budapesta. Dupa forma sticlelor am fost întrebat dacă sunt spumante pentru a fi răcite într-un loc separat. Le-am explicat că sunt vinuri liniştite, dar cam zgâlţâite de pe drum. Când le-am spus ca vin din România, de dupa cuptor a ieşit Gabo, salutându-mă în româneşte şi urându-mi bun venit, ea fiind cea care ne pregătea masa şi care (antreprenor fiind) face parte dintr-un proiect de promovare a zonei viticole Tokaj, pregătind tot felul de bunătăţuri ungureşti pentru vizitatorii cramelor.
În scurt timp au tot sosit iubitorii de vin ce-şi atârnaseră de mână fiecare, câte una sau două sticle preferate. Din Slovacia, S.U.A., Austria, Italia, Germania, dar mai ales maghiari au pus la bătaie tot felul de vinuri, unde cele de Tokaj erau preponderente. Şi cum printre alte politeţuri mă tot conversam în româneşte cu Gabo (originară din Baia Mare), apare şi fac cunoştinţă cu Loszlo Balint, bucuros că poate să-şi mai amintească limba română, pe care n-a prea mai exersat-o din 1990, de când a părăsit oraşul de baştină, Tg. Mureş. Şi uite-aşa, minicomunitatea de limbă română începuse să devină din ce în ce mai vocală, alternând cu aprecieri despre vinuri în engleză şi ceva maghiară. Am beneficiat şi de prezenţa unui vinificator local care era aproape mangă, deoarece în week-end se desfăşurase un festival de vin şi omul (profi fiind) a încercat toate vinurile expozanţilor (pe motiv de schimb de experienţă).
Pe motiv că există (în spatele legendei) o posibilă legatură ştiinţifică între Furmint şi Grasa de Cotnari, i-am servit cu Colocviu la Moscova (în 2 exemplare) şi le-am spus tot ce ştiam eu despre provenienţa soiului, mic istoric, stil de vinificare şi crama nouă de la Vlădoianu. În afara aprecierilor politicoase de rigoare, Luiz m-a luat deoparte şi m-a întrebat dacă pot veni cu acelaşi vin şi la Montreux (#DWCC) în noiembrie. I-am promis că mă gândesc, dar nu promit, pentru că mai sunt şi alte vinuri de prezentat.
I-a plăcut aroma, aciditatea ridicată și ineditul soiului mai ales pentru un brazilian stabilit în America și care cutreieră Europa 80% din an.
În tot timpul astă, prin fața noastră s-au perindat platouri cu brânzeturi de 6 feluri, salate de vinete, dovlecei și mai ales mezeluri în 3 genuri diferite: spicy, iuți și picante. Toate aveau să ne pregătească pentru salba de vinuri roșii.
Până atunci, însă, Loți Balint a intervenit cu un spumant din furmint, dar mai ales cu un vin tot din producție proprie – 2010, 2011 și 2012, furmintul din urmă fiind foarte tare pe placul meu. Felicitări!
Partea a 2-a o aflați maîne.
Cu bine,
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

LAMPE DE MEDUSE CRU CLASSE – CHÂTEAU SAINTE ROSELINE

Scris la 17 septembrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Pe cât are numele de lung, pe atât de bun trebuie să fie vinul – am gândit eu. Mai ales că este un Cru Classe de Provence, rose! Mare şmecherie, zic!

Aşa că după ce l-am cumpărat şi l-am lăsat vreo două zile să se liniştească după transport, l-am pus repede la răcit şi apoi direct în pahar.

Duc paharul la nas şi ce să vezi: ceva fructe roşii şi citrice, dar foarte, foarte subtil mirosul. Clar că e prea rece…, cred eu.

Apoi în gură, plat, fără pic de aciditate, şi un final lung cât toate zilele cu o amărală urâtă, de îţi usca inclusiv gâtul.

Unde am greşit? Ce e cu vinul ăsta? L-am cumpărat din Metro – Ruse unde nu am mai avut probleme până acum şi la un preţ fără surprize de oferit – echivalentul a 76 ron!

Mă uit, mai analizez şi în fine mă luminez – anul 2012; deci acesta era motivul vinul ăsta “copt”! Am înghiţit-o şi pe asta, că doar orice neatenţie se plăteşte şi m-am ales cu un vin numai bun de vopsit gardul.

Deci în concluzie, când îl vedeţi şi anul de pe sticla este 2012, nu puneţi mâna pe el! Fugiţi!

 

Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Sauvignon Blanc

Scris la 16 septembrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Pe numele lui complet Giesen Marlborough Sauvignon Blanc 2013, a aterizat direct din New Zealand în Metro din Ruse (Bulgaria) la preţul de 23 leva (adică aproximativ 52 ron) şi de acolo în coşul meu de cumpărături. Cum s-a putut întâmpla acest lucru, poate vă întrebaţi? Pur şi simplu, ca orice roman care se întoarce din însorita Grecie cu autoturismul personal, am făcut popasul obligatoriu la Metro. Cam aşa fac toţi romanii, mănâncă la Veliko Târnovo, apoi opresc la Metro – Ruse pentru aprovizionare.

Recunosc din start că nu sunt vreun fan al acestui soi, dar trebuie să vă spun că acest vin m-a impresionat.

De la primul nas, simţi aromele atât de discrete şi de curate, încât pur şi simplu te simţi vrăjit. Apoi paleta aromatică, este de o complexitate cum eu nu am mai întâlnit: de la soc, mere verzi şi citrice, te poartă apoi spre ananas şi mango, sfârşind cu miere de salcâm şi zahăr pudră. Toate acestea vin natural, delicat, fără vreo explozie în nas precum marea majoritate a sauvignoanelor pe care eu le ştiu.

Gustul continua într-un mod cât se poate de firesc în prelungirea aromelor, catifelat, moale şi plăcut, având un final lung citric fără vreo urmă de amăreala sau orice altceva ce te-ar putea deranja.

Un sauvignon blanc excepţional, echilibrat şi cu o savoare de zile mari. Alcoolul de 12,5% nu se simte nici măcar când vinul este cald, aciditatea ridicată îl face să pară viu, zglobiu, iar complexitatea pur şi simplu te uimeşte.

Vă recomand acest vin cu căldură, şi aştept părerile voastre după ce aţi sorbit prima gură!

Bogdan.

{lang: 'ro'}
Comenteaza

New Rose

Scris la 11 septembrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Cu ceva timp în urmă am participat la o evaluare de roseuri românești sub emblema  TASTEVIN – Confreria Vinului. A fost evaluarea cu numarului 1 pentru roseurile de pe piața noastră, iar despre generoșii organizatori și structura arbitrilor puteți citi aici, așa că am să mă rezum la unul din vinurile pe care le-am redescoperit și care mi-a plăcut foarte mult. E vorba de Alira 2013.
Tot acolo am aflat că acest vin nu a fost oficial lansat (explicațiile ce țin de distribuție, nefindu-mi foarte clare), totuși, am insistat să comand o cutie din acest vin, iar în câteva zile am putut să-l iau la bani mărunți.
Genul de culoare pe care-l prezintă acest vin (din fetească neagră și cabenet sauvignon) este una pe care mai toți producătorii noștri se străduiesc să o nimerească. Culoare rose de Provence fără dubii, pală, de sirop diluat de căpșune cu inserție portocalie… aproape perfect.
Redegustat dupa câteva luni (la Ginger), e mult mai bun acum, pentru că îi simţi mai bine şi aromele, dar şi nuanţele de grapefruit  roşu, ceva cireșe, aglomerație de fructe de pădure, unde fragii domină gustul. Echilibru foarte bun dintre aciditate şi alcool (12,5%), fin, elegant și mai ales revigorant. Nu pot fi zgârcit și am pregătit +7papioane din 8, iar reîntâlnirea cu Alira rose 2013 va fi mereu o plăcere.
Cu bine,
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Săptămâna cu succese

Scris la 9 septembrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Săptămâna trecută a fost una de succes pentru sportivii noştri.
Mai întâi, pe 4 septembrie, naţionala noastră de fotbal U21 a bătut echipa din Muntenegru după o repriză secundă extraordinară. Nu știu ce poţiune magică le-a pus Viorel Moldovan jucătorilor, dar dupa 1-3 (la pauză) au terminat învingători cu 4-3. Nu-mi aduc aminte de vreo răsturanare de scor în favoarea noastră la nivel de echipă naţională. Bravo lor!
Baschet 3 la 3! Până de curând nici nu știam că există concursuri oficiale. Ei, uite ca există și ai noștri sunt buni. Au caștigat finala europeană (ținută în Piața Universității) suflându-le spuma de la bere-n ochi slovenilor și luându-le medaliile de aur. Bun așa!
A venit şi ziua de duminică, când seara, naţionala mare de fotbal avea de reglat nişte conturi cu grecii, care, pe cât de primitori sunt ei cu turiştii români, ne-au tras-o în barajul pentru Brazilia. Acolo unde jucătorii lor au avut cel mai urât joc, cea mai plictisitoare prestaţie şi cea mai norocoasă calificare din grupe, uitându-se la echipe mai mari cum se îmbarcau spre casă (Spania, Portugalia, Anglia, Italia, Rusia).
Eu eram încrezător tocmai datorită zvonurilor că Pițurcă pleacă definitiv în țările calde după acest meci și pentru că oltean (el) fiind, poate i-a mai rămas un dram de mândrie și zvâc, încât ca să plece după un rezultat, măcar, onorabil, dacă nu unul mare. Tocmai de-aia mă pregătisem să văd meciul, urmând să deschid doar una din cele doua sticle, funcţie de evolutia meciului.
Pusesem la bătaie un sauvignon grecesc, pe care prima dată l-am degustat la Corks și unde facându-i-se milă de mine, Horia mi-a adus o sticlă la întoarcerea sa din vacanța grecească de prin crame. Alături în luptă, pusesem un Revelatio 2013  primit de la Dan Balaban și așteptam pe uscat să văd ce vin deschid. Să-i dea Dumnezeu sănătate lui Holebas (care l-a faultat pe Chipciu în min. 9) și… 11 metri pentru România. Marica de abia își așeza mingea pe var, că eu (expresia iscusinței la deschis sticle de vin) eram cu dopu-n nas pentru verificare. Gol marcat de Marica și spor la umplut paharul cu Alfa 2013.
De-aici încolo, meciul a trecut în plan secund, pentru că acest sauvignon bate un alt vin (drag mie), Chateau La Verriere. Alfa are o culoare pal-gălbuie, iar inserțiile verzui apăreau numai când apărea în prim-plan Tătărușanu, care, am observat că a învățat să iasă la centrări și să boxeze. Vinul ăsta are în miros toate caracteristicile unui sauvignon blanc: pisoi fără pamperși, soc la greu, ardei gras fără număr, ierburi uscate și tot ce-i trebuie. Tipicitate de mare clasă și te face nerăbdător să-l deguști.
Aproape că nici n-am obervat când a fost eliminat Marica pentru un șpagat pe verticală spre coafura unui jucător grec, pentru că atacul fresh, vioi și zvelt al sauvignonului Alfa Estate, m-a copleșit. Note florale complexe, revigorante, aciditate „așezată” sus și în mare echilibru cu alcoolul (13,5%). Ceea ce găsesc definitoriu la vinul ăsta este eleganța, delicatețea și postgusul mediu spre lung.
Ultimele 20 de minute ale meciului m-au găsit într-un extaz, chiar dacă Pițurcă dădea din mâini ca la 2-1 zar de fugă și doar schimbarea lui Maxim cu Enache mi-a mai trezit interesul.
Revenind la sauvignonul de la Alfa Estate (cramă ce se numără printre cele lăudate de Wine & Spirits Magazine) vă sfătuiesc să-l încercați măcar pentru că i-am acordat +7,5 papioane și nu sunt sigur că n-am fost cam zgârcit.
Așa am rămas eu cu Revelatio 2013 nebăut, dar nu-mi pare rău, pentru că mi-a spus mie cineva , că e bun și mai încolo. Ne mai întâlnim noi.
Mare băftos Piți, ăsta, pentru că s-a terminat meciul cu ai noștri victorioși și cu o opțiune importantă pentru calificarea la Euro 2016. Dar vorba lui Costin Stucan, nu scăpăm de personaj?
Cu bine,
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 1 din 5512345...102030...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori